Basarab Nicolescu -
Neobosit căutător de adevăr, Petroleum
Gas
University Editing House, Ploie şti, Romania,
2012
Basarab
Nicolescu: sub semnul septenarului,
volum
coordonat de Petrişor Militaru şi Luiza Mitu,
Editura Aius, 2012
Houria Abdelouahed
(Morocco and
France, FR)
Cher Basarab,
Que dire? sinon tous mes souhaits de bonheur et de créativité.
Et que le temps soit celui d'une amitié éternelle, au-delà des aléas de la vie.
Mille ans de bonheur!
Houria Abdelouahed
Maître de conférences à l'UFR "Sciences humaines cliniques" de l'Université Paris-Diderot, Psychanalyste, Traductrice
Domingo Adame
(Mexico, FR)
Basarab et la lumière
Connaître Basarab Nicolescu a été l'une des expériences qui à le plus illuminé ma vie au moment même ou je ressentais le besoin d'un changement profond dans ma manière de me lier avec la réalité et ou j'ai eu l'occasion de lire, Le Manifeste de la transdisciplinarité.
Peu de temps après je l'ai connu personnellement lorsqu'il était venu à Xalapa, en février 2009. J'ai vécu des moments de grande intensité, mais celui qui demeure le plus en moi est la nuit qui nous sommes réunit, dans la zone sacrée du Tajín avec les membres du Centre des Arts Indigènes de la région Totonaca une des peuplades, originaires du Mexique. Nous avions tous une chandelle à la main et Basarab a dit que chacun de nous pouvait avoir une culture différente, une religion différente, mais que la lumière était la même pour tous et de ce fait nous rendait tous égaux.
Á cet instant, j'ai pu sentir pleinement mon humanité reliée avec tous, les présents et les absents.
J'ai senti que j'entrais dans la zone de transparence absolue, que j'étais en contact avec le sacré.
Dès lors je n'ai cessé d'établir un lien entre Basarab et la lumière. C'est pourquoi ce 25 mars j'allumerai une chandelle et je suis sûr qu'à travers la planète, d'autres allumeront d'autres chandelles que la mienne non pas pour en faire briller et réunir seulement 70! Mais plus que sept fois 70, et ainsi s'en iront en se multipliant jusqu'à ce que la terre entière s'illumine ! Et qu'elle nous fasse sentir cette unité, qui reste le meilleur cadeau pour nous à offrir à notre cher ami et maître Basarab Nicolescu.
Domingo Adame
Adonis
(Lebanon and
France, FR)
Le chiffre sept est, cosmiquement, au-delà de toute question. Le zéro, est au-delà des chiffres.
L'homme-amitié-amour, au-delà du temps.
Poésie absolue.
Je t'embrasse, Adonis
Mariana Alexe
(Romania, RO)
Doresc mult sa-l felicit, sa-i transmit multumiri pentru curajul cu care si-a urmat destinul, pentru ca ne face si pe noi partasi bucuriei de-a cunoaste un domeniu extrem de actual, interesant si plin de intrebari. Datorita personalitatii lui covarsitoare raspunsurile primite au fost conform rigorii stiintifice! Multi ani bucurosi, plini de sanatate!
Cu stima,
Chim Alexe Mariana
Grigore Arsene
(Romania, RO)
Nu cred că mai este pentru nimeni un secret faptul că domnul Basarab Nicolescu îmi este un vechi colaborator şi drag prieten. Ne cunoa ştem din vremea studenţiei şi astăzi mă apropie de domnia sa nu doar cei opt ani de colaborare în cadrul editurii Curtea Veche sau preocuparea deopotrivă pentru ştiinţele exacte şi pentru lumea literelor, ci mai ales admiraţia pentru un om cu o gândire vie ce a reu şit să pătrundă sensul lucrurilor într-un mod cum foarte puţini alţi oameni reu şesc, chiar şi după o viaţă întreagă de studiu.
La mulţi ani, domnule Basarab Nicolescu!
Grigore Arsene General Manager Curtea Veche Publishing
George Astalos
(Romania,
RO)
Draga Basarab,
Porumbelul pe care noi il luam drept Sf. Duh s-a asezat astazi pe umarul meu deghizat in Magda Stavinschi si mi-a soptit, asa cum ii soptise candva Fecioarei Maria, ca Basarab Nicolescu, adica tu, cel cu care am facut faimoasa vacanta impreuna cu Mircea Ciobanu, implineste rotunda varsta de 70 de ani.
Iti urez cele mai minunate intamplari posibile si chiar imposibile.
La multi ani! George Astalos
Atitudini, Ploie şti, nr. 3, martie 2012 - interviu cu Academicianul Basarab Nicolescu realizat de Gelu Ionescu (Romania,
RO)
Gustavo Avilés
(Mexico,
EN)
My best wishes and congratulations for those excellent 70 years in the planet, surely most loving and profitable for all us around! Light has many ways for manifestation of its presence. Surely these 70´s are light for you and all us around!
Gustavo Avilés Lighting Designer, Mexico City General Director and Founder of "Lighteam" Academic Coordinator for the Architectural Lighting Design Postgrade Program, UNAM.
Horia Badescu
(Romania, FR)
Mon cher Basarab,
- l'heure de ton soixante-dixième anniversaire, ah, fugit irreparabile tempus !, ce n'est pas seulement à l'ami que je voudrais m'adresser.
Ni à la personnalité brillante qui, attachée profondément aux valeurs spirituelles de son pays d'origine et, encore plus, aux valeurs essentielles de l'Homme, nous a donné une æuvre impressionnante.
Je voudrais m'adresser aussi et surtout au poète. Au poète qui se cache pudiquement en toi.
- celui qui, en essayant de répondre à la question fondamentale que l'humanité se pose depuis sa naissance: Qui sommes- nous?, a fait de la poésie la voie royale de sa démarche.
- celui qui affirme : « La poésie est la suprême approximation quantique du monde. La mécanique quantique décrit la mécanique de l'univers en temps que la poésie révèle la dynamique secret » et qui place la grande poésie aux cieux de la connaissance non séparée, à côté de la grande gnose et du grand silence, les deux autres visages de la raison.
- celui qui voit en poète un physicien du Sens, complice, au-delà des mots, de l'intelligence cosmique et de la quête sans fin de la vérité.
- celui qui considère l'éveil, l'éveil qui se trouve au cæur de la poésie, l'état qui nous aide à retrouver notre troisième mémoire, notre je transcendant et qui par son tiers caché, essence de la métaphore sacrée, nous offre « le gardien de notre mystère irréductible, seul fondement possible de la tolérance et de la dignité humaine ».
- toi, ami poète, longue et féconde vie ! Hoc est in voto !
Horia Badescu Poète, prosateur et essayiste roumain, Docteur
ès lettres
Vasile Baltac
(Romania, RO)
La multi ani cu multe bucurii si împlinirii! Imi amintesc cu placere si inerenta nostalgie de anii de liceu în care ne-am intersectat la Ploiesti!
Vasile Baltac
George Banu
(France, RO)
Urmele neşterse
In cursul vieţii se constituie o memorie impresionantă ce reţine fapte şi gesturi, vorbe, evenimente, nu însă memorie statică ci dinamică, fluidă, fragmentară căci fisurată de crăpăturile uitării. Trecutul nu e omogen pentru nimeni, în afara unor mnemonişti, prizonieri ai memoriei ca acela căruia Peter Brook i-a dedicat un spectacol Sunt un fenomen. Dar şi acolo asistam la intervenţia personajului care, pentru a-şi aminti, combina elemente disparate într-un fel de montaj suprarealist : un cal şi un tablou, un felinar şi o verighetă. Modul de a călători în memorie devenea pentru protagonistul mnemonist o experienţă poetică înrudită cu visele lui Chagall. Noi, din sală, îi urmăream straniile aventuri cu emoţie şi milă: eroul era sclavul memoriei. Ea îl constituia şidevenea închisoare lipsită de aerul pe care-l introduce uitarea. Acest spectacol l-am văzut împreună cu Basarab şi azi mi-l amintesc ca un episod important căci am vorbit atunci despre ce ne leagă... din trecut. Atunci când el nu devine irespirabil ca la personajul lui Brook şi nu dispare ca la amnezicii a căror despuiere de memorie îi transformă în fantome rătăcitoare,trecutulpermite redescoperirea unor amintiri emblematice, amintiri care sclipesc ca nişte diamante rezistente la timp unde se reflectă o identitate, o prietenie, amintiri ce vorbesc despre o viaţă şi sensurile ei. Reactivarea lor produce o satisfacţie particulară, e ca şi cum am redescoperi bijuteriile secrete păstrate în seiful memoriei. Și luminile lor regăsite animă obscuritatea «timpului pierdut».
Nici înlănţuit al memoriei, nici dezmoştenit, azi îmi amintesc. Și astfel compun, ca într-un tablou cubist, imaginea prietenului meu. Separ, aleg, elimin ce mi se pare superfluu, mă fixez asupra amintirilor – reperez amintirile ce «vorbesc» şi pe care, din când in când, ca acum le dezvălui pentru a le retrăi şi asculta. Ocazia unei aniversări, nimic mai propice pentru un voiaj retrospectiv pe poteca urmelor neşterse.
Mi-am făcut liceul la Buzău – urbe caragialescă – alături de Ploieşti care ne dispreţuia ca oraş mărunt, fără identitate. Nu Bucureştiul, prea îndepărtat, ci Ploieştiul ne servea de termen comparativ şi acolo, cu un an mai vârstnic, trăia Basarab a cărei glorie ne intimida pe noi competitorii în concursurile şcolare, numite Olimpiade de română, fizică, matematică. El le câştiga pe toate... un Pico delà Mirandola ploieştean ! Nimeni nu-l contesta. Într-o zi, revenind de la Ploieşti, după Olimpiada regională de română pe care o câştigasem, în trenul spre Buzău un coleg matematician pe care-l admiram mi-a vorbit despre «frumuseţe» in matematică. Mi-a dat explicaţii al căror sens îmi rămânea străin, dar sensul principal mi-l amintesc şi azi : «Există un frumos matematic la care puţini au acces căci eu, de exemplu, rezolv problemele, mi-a spus Gheorghe Cezar, dar la «frumos» în calcul doar Basarab ajunge.» Și acum mă emoţionează această mărturie a unui matematician care se simţea inapt sa atingă o «frumuseţe» pe care numai colegul său inspirat o obţinea. «Intr-o zi îl va pasiona Ion Barbu – a proorocit cu dreptate Cezar. Nu s-a înşelat. Basarab ne-a deschis drumul spre poetul – matematician.
Pe Basarab, apoi, nu l-am mai revăzut. Scrisese cartea despre Ion Barbu, plecase, mi se părea undeva departe, pierdut pentru totdeauna până când într-o zi – la ani de zile după aceea – ne-am regăsit, doi emigranţi, intr-un ridicol magazin de amintiri în Bretania, la Pornic. Am cumpărat fiecare ceva, el o scoică, eu o maimuţă şi am vorbit.
- Ţi-e dor de ceva din România ? – m-a întrebat el.
- Sincer, eu încă nu ştiu. De abia am venit .
- Mie mi-e dor doar de zăpadă.
Ani de zile aceasta mărturie mi-a revenit in minte. Ea răspundea ca un ecou acelei scene descrise in Caietele lui Cioran :
"Mă duc la piaţă. În faţa mea două doamne vorbesc :
- E tare frig!
- Măcar daca n-ar ninge, răspunde cealaltă.
Fără îndoială nu sunt de aici" – conclude Cioran.
Dorul zăpezii, de atunci, ne leagă. Există însă şi un destin al zăpezii căci un prieten îmi scria ieri : «La Cluj e ger şi zăpada pare eternă». Noi visăm, aici, «zăpezile de altă dată», ale străzii ca şi ale vieţii.
A trecut o lungă perioadă până când l-am căutatpentru a-i propune să scrie pentru un volum consacrat lui Peter Brook despre un aspect în care era, el, matematicianul preocupat de spiritualitate, expert: relaţia secretă şi fecundă a marelui Brook cu Gurdjieff. Aveam întâlnire la Universitatea Pierre et Marie Curie, unde Basarab lucra, dar înainte de a pleca a trebuit să treacă printr-o sală de curs pentru a discuta ceva cu un coleg. M-am aşezat într-un colţ in timp ce el, grăbit, dezvolta un raţionament matematic, cu creta in mână, pe tabla neagră. Cifre, semne, paranteze... un schimb de vorbe cu colegul aflat in prima bancă şi apoi mai departe, cifre, semne, paranteze. În câteva minute totul s-a încheiat şi am ieşit împreună:
- Cam prostuţ prietenul tău matematician, am spus eu.
- El îmi e necesar pentru că eu avansez repede, foarte repede şi el e vigilent şi veghează să nu se strecoare vreo eroare.
Despre utilitatea melcului, alături de viteza iepurelui... un scenariu filozofic! Basarab resimţea nevoia unui partener lent... Și azi această complementaritate într-un dispozitiv de lucru mi se pare o lecţie filozofică.
Apoi l-am auzit vorbind, l-am văzut cu Lupasco, la UNESCO – ceremonialuri intelectuale, protocoluri sociale. Dar, din nou, mi s-a descoperit adăugând o altă virtute care-mi e străină şi m-a surprins, în seara în care, fiindu-i invitat, a «dirijat» cu o plăcere nedisimulată o adevărată orchestră de vinuri, unele mai rare decât celelalte. Basarab se revela un expert neaşteptat. Un iubitor al sticlelor de excepţie, dar, înainte de plecare, ne-am retrasintr-un colţ şi mi-a expus, de astă dată, o colecţie de reviste de negăsit de care dispunea în integralitate şi cu care se mândrea asemeni unui vânător ce-şiexpune trofeele. În aceeaşi seara, el părea un Ianus ce alterna gustul extrem al vieţii cu acela al culturii.
A vorbi despre Basarab pretinde celui care încearcă să o facă să se confrunte cu... complexitatea ! Ea e cea care se descoperă când revenim pe urma amintirilor. Și astfel se schiţează un portret din cioburi preţioase !
George Banu
Georges Banu
(France, FR)
Un souvenir symbolique
Il n'y a rien de plus tentant que de débuter un pareil texte par une réflexion sur la nature des textes occasionnels, des les admettre ou de les tourner en dérision. Les deux hypothèses restent également plausibles. Je n'emprunterai pas cette « porte ouverte » et je resterai sur le seuil ! Ce seuil, cet entre –deux où , disait Grotowski, se prennent des décisions importantes et se formulent des aveux décisifs. La brièveté c'est le régime de fonctionnement approprié à ce qui s'accomplit d'un côté ou de l'autre du seuil ! Je la respecte.
Sur Basarab j'ai écrit et tant d'autres ont rempli des pages entières, pages qui éclairent son être et son æuvre de manière « prismatique ». Moi, ici, je voudrais seulement évoquer un « souvenir symbolique » .
Invité au Mexique pour un cycle de conférences grâce à un ami de Basarab, devenu aujourd'hui ami commun, Domingo Adame, dès l'arrivée à Veracruz nous nous rendons, avec lui, Monique, ma femme et Acoyani, sa fille, dans un café populaire, élisabéthain je dirais, car café où les classes sociales se mélangent, où les plats sont réputés et les garçons se livrent à de vraies performances spectaculaires pour servir une sorte de célèbre capuccino mexicain. Là-bas, dans la brouhaha attachant de cette communauté, Domingo sort, pour me l'offrir, la dernière parution de la revue théâtrale dont il assure la rédaction en chef. Tout en haut du sommaire, j'y trouve d'emblée un texte célèbre de Basarab, écrit à ma demande. C'est son essai consacré aux relations de Peter Brook, dont il est un proche, avec la pensée traditionnelle. Il remonte à plus de vingt ans, je me penche sur ce texte dont nous avons parlé pour la première fois dans un autre restaurant, le Buisson ardent, près de Jussieu où Basarab travaillait alors. Il l'a rédigé lentement, Brook l'a revu et moi je l'ai publié. Un texte qui nous lie...tant de temps après. En le feuilletant à la Paroquia de Veracruz je me dis, en paraphrasantBoulgakov que si les spectacles s'évanouissent tout en restant parfois légendaires, « les livres, eux, ne disparaissent pas ». Si le martyre russe du MaItre et Marguerite se montrait étonnamment optimiste en avouant sa conviction que « les manuscrits ne brûlent pas », moi, en touchant la revue j'admets, à mon tour, que « les textes survivent ». Et, avec eux, les souvenirs de leur gestation. Nous étions plus jeunes d'un quart de siècle quand l'essai de Basarab a été pensé et publié. Nous avons vieilli, mais le texte renaIt, malgré nous, au Mexique par le soin d' un ami. Texte ressuscité !
Quelques jours plus tard, Domingo me convie chez lui. Il s'est installé dans une cabane qui surplombe le vaste panorama des collines de Xalapa. Sans rideaux, de sa seule chambre comme le maItre d'un phare il peut jeter un regard circulaire sur le paysage entièrement ouvert. Un lieu de l'extrême ! Un lieu d'ermite où je m'interroge sur sa capacité d'y rester...peu importe, pour l'instant il y est, dépourvu de tout, tel un ermite des temps modernes. Sur le plancher une pierre noire brillante, une obsidienne qui captive l'oeil – « elle est sacrée » m'informe mon hôte – et, à son chevet, j'observe un gros et élégant volume bizarrement relié. Ce sont les Théorèmes poétiques de Basarab édités en Roumanie. L'exemplaire porte le numéro 35... Au fin fond du Mexique, un livre. Livre indispensable à un homme qui aime le théâtre tout en voulant aller au-delà du théâtre. Basarab lui sert de guide.
Avant de partir, nous nous rendons au célèbre musée d'anthropologie de la ville. Au cæur du bâtiment, un patio sublime bordé de palmiers et des statues olmèques ! « C'est ici qu'a eu lieu la cérémonie de remise du titre de doctor honoris causa à Basarab » m'informe discrètement Domingo. Là-bas, au sein même d'une des plus fortes civilisations traditionnelles du monde, Basarab a été honoré en renouant ainsi le fil de l'article sur Brook et la portée de la pensée traditionnelle. Il m'a semblé alors qu'un cercle se dessinait et je me réjouissais de suivre le tracé de sa circonférence amorcée à Paris et accomplie au Mexique !
Au loin, je n'ai pas cessé de retrouver Basarab dont Domingo, avec dignité et passion, rappelait la pensée, l'amitié et...les livres.
Georges Banu
Kheira Belkhiati
(Algeria, FR)
Cher Monsieur,
En ce soir merveilleux et printanier, permettez moi de vous souhaiter un joyeux anniversaire et de me joindre modestement avec tant d'autres, hommes et femmes a travers le monde qui élèvent des milliers de bougies en votre honneur, pour célébrer ensemble votre existence et marquer ainsi leur estime, leur respect et tous les liens entre eux que vous avez su créer, toujours en lien dans le partage et l'échange du savoir et de l'expérience, de la connaissance en toute véracité et sincérité, un chemin de vie a reconnaitre avec affectivité et humanité que vous avez tracé pas a pas au delà de votre être lumineux, jusqu'àatteindre les plus lointaines contrées du monde, par votre rayonnement si rare et si précieux pour le bien de l'humanité entière. Merci à vous et joyeux anniversaire.
Kheira Belkhiati Paris
Alexandre Bellio
(France, FR)
Cher Basarab,
Aujourd'hui c'est ton anniversaire, et je te souhaite que des bonnes choses:
• de la Joie dans ton Âme, pour bien apprécier le beau Chemin de Vie que tu as réalisé.
• qu'il te soit donnés les moyens et l'énergie pour réaliser les projets chers à ton cæur.
• que tes vrais Amis te restent toujours fidèles.
• que tu puisses sereinement partager tes succès et ta sagesse avec tes enfants et tes proches.
• que tes découvertes servent l'Harmonie et la Paix sur la Planète.
• que la vie nous donne encore de bonnes occasions de fêter tes succès.
• la liste est encore longue...
Nous nous connaissons depuis 54 ans et nos chemins se sont trouvés parallèles, se sont séparés suite à des circonstances géopolitiques, se sont retrouvés, mais nous deux nous ne nous sommes jamais perdus de vue.
Des événements majeurs qui ont marqué nos parcours respectifs, peuvent remplir quelques pages, mais tu sais que je préfère la discrétion.
Je peux remercie la Vie de t'avoir rencontré et d'avoir pu cultiver cette amitié avec toi.
Je me réjouis aussi de te souhaiter vraiment un très BON ANNIVERSAIRE!
De tout coeur,
Bellu (Professeur Dr. Alexandre BELLIO)
Laurence Bennaceur
(France, FR)
Bon et heureux anniversaire à M. Basarab Nicolescu.
Je garde en mémoire la très belle conférence qu'il avait prononcée pour présenter l'oeuvre de mon père Pius Servien et je l'en remercie infiniment. Nul mieux que lui n'aurait su présenter son travail et expliquer la transdisciplinarité qui était la grande caractéristique de mon père.
Avec toute mon amitié.
Laurence Bennaceur
Mircea Bertea
(Romania, RO)
BASARAB NICOLESCU ‒ 70 DE ANI
De şi academicianul BASARAB NICOLESCU este cunoscut şi recunoscut ca părinte al transdisciplinarităţii în înţelesul şi filosofia termenului consacrat de Carta Transdisciplinarităţii (Convento da Arràbida, 1994), de volumele Transdisciplinaritatea. Manifest, Noi, particula şi lumea sau de fascinantele sale studii, articole şi comunicări la manifestări ştiinţifice şi congrese internaţionale (a se vedea http://basarab. nicolescu.perso.sfr.fr/ciret/Notice/BNTitre.html), pentru mine Domnia Sa este în primul rând Mentorul absolut, un ideal care, într-un fel inedit, mi-a schimbat viaţa.
În 1976, în plină dictatură comunistă în România, prin mijlocirea scriitorului Traian Ştef din redacţia revistei "Familia", am avut acces la câteva cărţi interzise, printre care şi volumul Ion Barbu – Cosmologia "Jocului secund" (Editura pentru Literatură, 1968) pe care, ca student la Filologie, l-am citit cu entuziasm şi împătimită încântare estetică şi hermeneutică. Nu m-am gândit atunci nicio clipă că autorul acestei cărţi fundamentale în descifrarea poeziei barbiliene va deveni peste ani Profesorul şi Mentorul meu în transdisciplinaritate.
Şi totu şi....Reîntâlnirea cu opera lui Basarab Nicolescu s-a produs miraculos după 25 de ani când, implicat în Şcolile de vară de la Sinaia ale Educaţiei 2000+ Bucure şti (un fel de "întâlniri de la Păltini ş" ale elitei pedagogice preuniversitare şi universitare române şti), l-am redescoperit, de această dată în cărţile sale despre ştiinţă şi transdisciplinaritate. M-au impresionat şi fascinat atât de mult aceste cărţi, încât i-am scris imediat, scrisoare urmată de o călătorie, pe 11 februarie 2002, la Paris, pentru a-l cunoa şte personal. A fost o întâlnire memorabilă, comparabilă cu întâlnirile cu Geo Bogza, a cărui prietenie şi genialitate m-au onorat în perioada grea a anilor 80. Întâlnirea s-a soldat cu un amplu interviu acordat de Maestru, interviu publicat în revista "Convorbiri literare" din Ia şi. Interviul îl puteţi citi aici: http://convorbiri-literare.dntis.ro/NICOLESCUiun3.html
La scurt timp, încurajat de Maestru, am inaugurat la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei a Universităţii “Babe ş-Bolyai" primul curs de didactici în viziune transdisciplinară din România. Un succes. A urmat invitarea Domniei Sale la Cluj de către decanul facultăţii, prof. univ. Vasile Chi ş, şi celebrele conferinţe ale savantului Nicolescu la Universitatea din Cluj.
Am avut onoarea, în anii ce au urmat, să particip alături de Domnia Sa la numeroase congrese şi manifestări internaţionale: Strasbourg (2003), Istanbul (2004), al II-lea Congres Internaţional de Transdisciplinaritate de la Vitoria, Brazilia (2005),University of Pennsylvania, Philadelphia, USA (2007), Academia Română (2008), Cluj, Ia şi, Constanţa, Sibiu....
Am trăit şi bucuria invitării sale de către rectorul Andrei Marga la Facultatea de Studii Europene a Universităţii “Babe ş-Bolyai" şi a inaugurării Şcolii doctorale transdisciplinare de la Cluj, şcoală condusă de Basarab Nicolescu. Apoi primele doctorate în viziune transdisciplinară. În tot acest timp cercetătorul celebru de la CNRS, Universitatea Paris 6, s-a identificat şi cu cetatea universitară clujeană, sporindu-i celebritatea.
Universitatea Paris 6 – Universitatea “Babe ş-Bolyai" Cluj-Napoca...
Ce alăturare onorantă !
Ce şansă pentru Universitatea noastră!
Mulţumim, Domnule Profesor!
LA MULŢI ANI ! BASARAB NICOLESCU de Paris et Cluj!
Cu recuno ştinţă,
Cluj-Napoca, 18 martie 2012
Al Dumneavoastră,
Prof. dr. Mircea Bertea
Ana Blandiana
(Romania, RO)
Ii doresc dlui Basarab Nicolescu ceea ce imi doresc si mie (care sunt nascuta in aceeasi zi): puterea de a nu se schimba si inteligenta de a nu se lasa impresionat de cifrele pe care le depaseste.
Si,bineinteles, sanatate.
La multi ani!
Ana Blandiana
Alexei Bodrov
(Russia, EN)
Ion Botgros
(Republic of Moldova, RO)
DOMNULE BASARAB NICOLESCU,
Zilele au o menire specială ‒ a aduna clipe în fenomenul etern al vieţii prin faptele Eului purificator.
Cercetător şi pedagog, iniţiator, transformator în diverse probleme ştiinţifice şi umanist înnăscutm, cercetarea transdisciplinară fiind pentru DUMNEAVOASTRĂ domeniul unde Vă puteţi tămădui durerea şi unde vă construiţi continuu viaţa fericită.
Optimist care pune mereu la îndoială, DOMNIA DUMNEAVOASTRĂ conferiţi valoare existenţei multora dintre noi, ajutîndu-ne să înţelegem că agonisirea de înţelepciune şi pricepere este partea noastră de lini şte sufleteacă.
Recomandarea poetului "SĂ AJUNGI SĂ FII CEEA CE EŞTI" este relevantă pentru activitatea DUMNEAVOASTRĂ.
Credinţa în ceea ce faceţi, căutarea raţională a punctului de reper sunt înzestrări de umanitate. PERSONALITATEA DUMNEAVOASTRĂ fiind valoarea intelectuală şi spirituală pe care le dorim mereu în cre ştere. Să trăiţi mulţi ani, stimate coleg. Aniversarea pe care o sărbătoriţi să se împlinească prin atitudinile de respect şi dragostea pe care vi le purtăm.
Cu deosebit respect,
Ion Botgros, doctor în ştiinţe fizico-matematice conferenţiar universitar, şef sector "Educaţie ştiinţifică, Tehnologică şi Fizică" Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Chi şinău
Nicolae
et Cristina Breban
(Romania, FR)
Cher Basarab,
d'ici, de la belle et ensoleillée Espagne, Cristina et Nicolae t'envoyent leurs voeux de santé et de courage, ainsi que la chance de poursuivre la vie armonieuse de votre couple
et n'aies pas la folie
de réfuter la bien-probable
mélancolie
qui te poursuivra, chose sûre
dans la nouvelle aventure
de ton âge
car, sans embages,
cette étrange vieillesse
fera que les choses
te paraissent identiques,
curieusement,
et l'enfant qui depuis toujours t'habite
insolement, pussillanime
grâve et aventuteux,
va te donner, sûrement,
la belle promise sérenité
d'une vigoureuseéternité.
Nicolae et Cristina BREBAN
Luc Brébion
(USA, FR)
Bien cher Basarab, je t'envoie mes væux les meilleurs pour ton anniversaire. Il y a plus de 30 ans que nous nous connaissons: une belle fidélité de part et d'autre.
Je t'embrasse,
Luc
Peter Brook
(United Kingdom and France, EN)
Dear Basarab,
Your fine work has crossed so many barriers that every wish can reach and sustain you from every direction. May it carry you boldly into the future.
Peter Brook
Nicolae Bulz
(Romania, EN)
I congratulate Professor Basarab Nicolescu for his generous, creative and solidarity approach on different persons, personalities, and their domains (alongside Science, Religion, Education, Research, Literature, Social development, e-World, ...). Happy years on the next humankind horizon!
Nicolae Bulz
Oana Cajal
(Canada,
RO)
LA MULTI ANI, BASARAB!
Mereu cat mai aproape de varful Muntelui Analog, pavaza ta: the rose window of Eliot's cathedral...
Statornicii tai prieteni din Montréal,
Oana, Annya si Stefan Cajal
Si pentru ca poezia a creat universul,
si pentru ca in discontinuitatea liniei se naste libertatea care da sens culorii,
iti trimit cadou o poezie inspirata de tine si imaginea unei picturi.
Oana Cajal
PRIDVOR INFINIT (pentru Basarab)
mi-am gandit nasterea si m-am nascut,
mi-am gandit timpul si am crescut,
mi-am gandit cunoasterea si m-am recunoscut,
mi-am gandit umbra si-am inflorit,
mi-am gandit somnul si m-am trezit, calcaiele materiei
implantate in acelasi Pridvor Infinit.
paralel cu Inversul meu, am mestesugarit din greu la caruselul discontinuitatii,
ranindu-ma des cu ascutisuri de stiinta.
mi-am inabusit metodic vocea din carne,
ca sa pot canta in constiinta.
apoi mi-am gandit iubirea si m-am renascut in dorinta,
ca sa-i ofer Iubitei un buchet cosmic de nuante proaspete
lasat mie pe-o poteca sfanta, de Tertul Tainic
zambind, ascuns sub pleoapa iubirii,
la rascrucea miraculoasa, de Zi-Noapte a Firii.
Nicoleta
& Gelu Calina
(Romania, EN/RO)
Imaginea intelectualului rafinat, a cărui prezentă impunea respect Incă de la prima Intâlnire si a cărui frază amplă si densă ne provoca intelectual pe toti cei din jurul său ne-a stăruit mult timp In minte după prima Intâlnire cu domnul Basarab Nicolescu In cadrul proiectului nostru, cu ani In urmă.
Aerul cochet al apartamentului său din Paris, unde ne-a invitat pe toti românii din proiectul ADSTR, Inainte de o altă Intâlnire de lucru de la Université Interdisciplinaire de Paris si unde ne-a Impărtit nu numai cea mai recentă carte a dumnealui, dar si un strop din sufletul său In fata fotografiilor de familie, dar mai ales a celei a bunicului – la rândul său, un intelectual respectabil din Ploiesti, fată de care l-am simtit pe domnul Nicolescu că nutreste o mare admiratie – a completat această imagine a unei personalităti atât de complexe, a unui adevărat om de cultură, dar si a unui suflet atât de nobil, cu educatie aleasă.
Conferinta anuală din 2005 a Institutului Metanexus din Philadelphia a fost un alt prilej de mută admiratie In fata discursului domniei sale, a ropotului de aplauze de după, dar si a unor seri petrecute alături de ceilalti colegi de echipă, Impărtăsind impresii In urma evenimentului stiintific, dar si a vizitei la Muzeul de Artă din Philadelphia.
In ciuda respectului imens pe care-l nutrim fată de domnul academician si a diferentei de vârstă, când vorbim Intre noi despre el, el este pentru noi “Basarab", pentru căldura sufletului său, pentru prietenia pe care o dăruieste tututor, In mod neconditionat, pentru părintele bun sfătuitor care s-a dovedit a fi pe parcursul tuturor acestor ani.
La ceas aniversar Ii dorim să uimească, In continuare, lumea cu ascutimea si Indrăzneala gândirii sale si să rămână acelasi suflet luminos In jurul căruia să graviteze generatiile următoare. Multi ani!!!
Nicoleta si Gelu Călina
Universitatea din Craiova
The image of the refined intellectual whose presence imposed respect even from the first meeting and whose ample and dense sentence and dense intellectually challenge all around him persisted in our minds long time after the first meeting with Mr. Basarab Nicolescu in our project, years ago.
The coquette air of his apartment in Paris, where he invited all the Romanians partners from the ADSTR project before another working meeting to take place to Université Interdisciplinaire de Paris and where he shared to us not only his most recent book, but also a bit of his soul in front of the family photos, especially that of the grandfather – a respectable intellectual, in his turn, from Ploiesti, towards whom we all felt that Mr. Nicolescu has a great admiration - completed the picture of a gentleman with a complex personality, of a real man of culture, but also of a noble soul, with a strong education.
The 2005 Annual Conference from Metanexus Institute of Philadelphia was another opportunity in terms of admiration for his speech, for the powerful applause, and for the evenings we spent with him and the other team members, sharing impressions from the scientific event, and from visit to the Philadelphia Art Museum.
Despite the tremendous respect that we cherish for the Academician and of the difference of age, when we talk about him, for us he is “Basarab", for the warmth of his soul, for the friendship he gives, unconditionally, everybody, for the good parent and advisor who proved to be for all of us during these years.
At this anniversary moment, we wish him to continue to amaze the world with the sharpness and boldness of his thought and to remain the same bright soul around which the next generations to gravitate. Happy birthday!
Nicoleta and Gelu Călina University of Craiova
Magda Carneci
(Romania, RO)
Nu-mi vine sa cred ca Basarab Nicolescu implineste 70 de ani: vitalitatea exceptionala, forta de munca, anvergura intelectuala, capacitatea de a federa numerosi oameni si entuziasmul de a propaga noi idei pentru evolutia umanitatii sunt cele ale unui om tinar, inca tinar, continuu tinar,care-si cultiva o tinerete a spiritului pretioasa pentru sine si mai ales pentru ceilalti.
Pentru mine, intilnirea cu Basarab Nicolescu a fost una din "intilnirile admirabile" care mi-au marcat parcursul existential. Si cred ca ideea transdisciplinaritatii a marcat parcursul multor oameni din cele mai diverse tari si continente. Fie ca aceasta "intilnire spirituala admirabila" provocata de transdisciplinaritate sa continue cit mai multa vreme, in prezenta promotorului ei, Basarab Nicolescu, caruia ii doresc si pe aceasta cale o frumoasa rezistenta in timp pe masura ambitiei civilizatorii a proiectului sau.
Magda Carneci profesor asociat, Universitatea Nationala de Arte, Bucuresti presedinta a PEN Club Romania fost director al Institutului Cultural Roman din Paris
Michel Cazenave
(France, FR)
J'apprends que, bientôt - et comme moi - tu vas faire 70 ans... Laisse-moi te féliciter bien sincèrement, et te présenter tous mes voeux,
En toute amitié, Michel
Vasile Chira
(Romania,
EN/RO)
BASARAB NICOLESCU ŞI EONUL TRANSDISCIPLINAR
Român pe linie paternă, grec după bunicul din partea mamei şi francez prin adopţie, scund de statură, amintind de Napoleon, Eminescu sau Heidegger, energic, ultrainteligent, elegant în gesturi şi aristocrat în spirit, familiarizat cu marea cultură şi ştiinţă de la literatură la fizica cuantică şi de la matematici la filosofie sau teologie, apropiat de cercul distin şilor intelectuali francezi de origine română: Ştefan Lupasco, Mircea Eliade, Eugen Ionesco, Emil Cioran, Virgil Ierunca sau Monica Lovinescu, Basarab Nicolescu, în a cărui fiinţă s-au topit genele biologice şi noetice a trei civilizaţii, este, el însu şi, o spectaculoasă devenire inter-, pluri- şi transdisciplinară.
Fizicianul, filosoful şi scriitorul francez de origine română,Basarab Nicolescu, se na şte la Ploie şti în data de 25 martie 1942, zi în care Biserica Ortodoxă sărbătore şte Buna Vestire a Întrupării Mântuitorului. După absolvirea liceului "Ion Luca Caragiale", din acelasi ora ş, urmează cursurile Facultăţii de Fizică din cadrul universităţii bucure ştene,unde in 1964 î şi ia licenţa cu o lucrare despre Teoria câmpurilor şi particulele elementare, sub coordonarea profesorului Contantin Eftimiu.
Între anii 1965-1968 este asistent la catedra de fizică a universităţii din Bucure şti.
În 1968 se stabile şte în Franţa, fiind bursier al guvernului francez la Univ. Paris VI.
În 1970 intră ca fizician teoretician la Centrul National de Cercetare Ştiinţifică de pe lângă Univ. Paris VI.
În 1972 devine doctor în ştiinţe fizice la Univ. Paris VI, iar în 1976 obţine cetăţenia franceză.
În anul 1987 fondează Centrul Internaţional de Cercetări şi Studii Transdisciplinare (CIRET) care numără, în acest moment, 165 de cercetători transdisciplinari din 26 de ţări.
În 1994, CIRET, sub patronajul pre şedintelui portughez al UNESCO, organizează Primul Congres Mondial al Transdisciplinarităţii, la care participă 76 de personalităţi ştiinţifice şi culturale din toată lumea. Cu această ocazie este adoptată Carta Transdisciplinarităţii, proiect gândit de Basarab Nicolescu, Lima de Freitas şi Edgar Morin.
Din anul 2001, devine membru de onoare al Academiei Române.
În prezent, este îndrumător de doctorat în transdisciplinaritate la Universitatea "Babe ş-Bolyai", din Cluj-Napoca.
Dintre operele domniei sale amintim: Ion Barbu. Cosmologia jocului secund, singura carte scrisă în limba română în 1964; Noi, particula şi lumea 1985 (carte premiată de Academia Franceză); Ştiinţa, sensul şi evoluţia. Eseu asupra lui Jakob Böhme 1988, carte premiată cu premiul Benjamin Franklin, în SUA; Teoreme poetice 1994; Transdisciplinaritatea. Manifest (1999); Rădăcinile libertăţii (2001), în colaborare cu Michel Camus; Ce este realitatea? (2009).
Publică, de asemenea, câteva sute de studii şi articole. Este invitat să ţină cursuri, seminarii şi conferinţe la universităţi de marcă din toată lumea. Este ales membru al diferitelor consilii şi comitete internaţionale (Paris, Barcelona, Buenos Aires etc). Prime şte o serie de premii prestigioase naţionale şi internaţionale, medalii şi distincţii. Universităţi din ţară şi din străinătate îi decernează titlul de Doctor Honoris Causa.
Basarab Nicolescu nu este numai fondatorul teoriei transdisciplinarităţii, ci şi ambasadorul ei pe toate meridianele lumii, savantul care vreme de aproape patru decenii î şi sacrifică timpul si energia pentru a face din transdisciplinaritate o metodologie ştiinţifică aplicabilă în toate domeniile.
Asemenea altor idei care au generat schimbări de paradigmă în sfera ştiinţifică, teoria nicolesciană, de şi aparent simplă, are în spate un aparat conceptual, logic, fizic, matematic şi filosofic complex. Ne vom mulţumi aici doar cu enunţarea principalelor concepte care definesc metoda transdisciplinară.
Dacă pluridisciplinaritatea presupune abordarea unui subiect, temă sau fenomen, din perspectiva mai multor discipline pentru a crea o imagine mai largă, diversele discipline păstrându- şi neschimbate punctele lor de vedere specifice, iar interdisciplinaritatea combină metodologiile şi ipotezele de lucru ale diverselor discipline pentru a ajunge la o soluţie comună, generând astfel discipline noi (ecoteologia, neuroteologia, neurolingvistica, econofizica), transdisciplinaritatea presupune o abordare holistică, vizând o unitate a cunoa şterii, dincolo de disciplinele particulare.
Transdisciplinaritatea se ocupă nu numai de ceea ce se afla înăuntrul fiecărei discipline, ci şi de ceea ce se află între discipline şi dincolo de ele. În timp ce disciplinaritatea, de pildă,are în vedere doar un singur nivel de realitate, transdisciplinaritatea urmăre şte, în demersul ei cognitiv, dinamica informaţională rezultată din accesarea simultană a mai multor niveluri de realitate.
Trei sunt, după Basarab Nicolescu, pilonii care susţin teoria transdisciplinarităţii: nivelurile de realitate, logica terţului inclus şi complexitatea:
Cheia transdisciplinarităţii este conceptul de nivele de realitate, adică "un ansamblu de sisteme invariant la acţiunea unui număr de legi generale: de exemplu, entităţile cuantice supuse legilor cuantice, care sunt în ruptură radicală cu legile lumii macrofizice"(Basarab Nicolescu).
În natură, în societate există pluralităţi diferite de niveluri de realitate, atât ale Obiectului cât şi ale Subiectului.
Comunicarea, interferenţa şi coerenţa nivelurilor de realitate nu poate fi descrisă decât cu instrumentele logicii terţului inclus, care postulează un al treilea termen T, acesta fiind, în acela şi timp şi sub acela şi raport, A şi non-A.
Există, de asemenea, o zonă de non-rezistenţă (de transparenţă) a Subiectului şi una a Obiectului. Pentru a face posibilă comunicarea transdisciplinară dinte Subiectul şi Obiectul transdisciplinar, cele două zone de non-rezistenţă trebuie să fie identice: "Fluxului de informaţie, ce traversează în mod coerent diferitele niveluri de Realitate ale Obiectului, îi corespunde un flux de con ştiinţă, ce traversează în mod coerent diferitele niveluri de Realitate ale Subiectului. Cele două fluxuri se află într-o relaţie de izomorfism, datorită existenţei unei singure şi acelea şi zone de non-rezistenţă. Zona de non-rezistenţă joacă rolul Terţului ascuns, care permite unificarea, în diferenţa lor, a Subiectului transdisciplinar şi a Obiectului transdisciplinar." (Basarab Nicolescu, Problema psihofizică şi reducţionismul, Convorbiri literare, nr. 12/2008).
În consecinţă, transdisciplinaritatea nu este un simplu concept, nu este o simplă metodă sau modă, ci u şa de ie şire din labirintul ştiinţelor în care riscă să se piardă omul contemporan.
Prin fondarea teoriei transdisciplinarităţii, fizicianul Basarab Nicolescu a salvat onoarea unor mai vechi colegi de breaslă, printre care şi Einstein, acuzaţi de contribuţia lor teoretică la inaugurarea erei nucleare.
Şi nu e nimic gratuit în această afirmaţie, pentru că ce este altceva transdisciplinaritatea decât o bombă metodologică, o antibombă care dezamorsează izotopii uraniului şi plutoniului cu forţa spiritului? Aplicată cu rigoare ştiinţifică, bazată pe acceptare şi dialog între diversele culturi, tradiţii şi ideologii, metoda transdisciplinară e capabilă să salveze planeta de la colapsul economic, politic, social, demografic, cultural şi religios.
Războaiele, cruciadele, rugurile, totalitarismele, genocidurile, deportările, şoah-urile, mai vechi sau mai noi, mai grobiene sau mai estetice, terorismele si fundamentalismele religioase sunt intotdeauna roadele nefericite ale unui singur nivel de realitate.
Transdisciplinaritatea depăseste contrariile unei binaritaţi clasice de tip "pro" si "contra", încerâcnd sa atenueze extremele ,sa identifice noi paliere dialogice in masura sa conducă la soluţii pa şnice si eficiente.
Din această ratiune transdisciplinaritatea constituie un salt major pe scara cunoa şterii, echivalent cu descoperirea gravitaţiei, a calculului infinitezimal, a geometriilor noneuclidiene, a incon ştientului, a relativităţii sau a cuantelor.
Fie şi numai teoria transdisciplinarităţii cu liantele ei conceptuale: legea terţului inclus, pluralitatea nivelurilor de realitate şi terţul ascuns, fără a mai lua în calcul alte contribuţii din domeniul literaturii, filosofiei şi fizicii, ar trebui să-l califice pe Basarab Nicolescu la o viitoare candidatură Nobel.
E adevărat, legea terţului inclus, structurată într-un tip de logică non-aristotelică, a fostteoretizată de către filosoful francez de origine română, Ştefan Lupasco, însă meritul de a o dezvolta, explicita, populariza şi consacra îi revine exclusiv fizicianului şi filosofului Basarab Nicolescu.
Încercând o topografiere a misterului (diminuarea misterului- plus cunoa ştere; menţinerea misterului- zero cunoa ştere; potenţarea misterului– minus cunoa ştere), Lucian Blaga susţine existenţa unei duble naturi a intelectului sau cel puţin o dublă funcţionare a lui, dacă nu cumva e vorba chiar de două facultăţi cognitive: intelectul enstatic (serve şte adaptării şi are o funcţie pragmatică, neproblematică, deci paradisiacă) şi intelectul ecstatic (care poate avea toate cele trei forme cognitive, respectiv minus, plus şi zero cunoa ştere).
Spre deosebire de liniaritatea intelectului enstatic, intelectul ecstatic creează tensiune în obiect, generând o despicare efectivă a acestuia, într-o latură fanică (ceea ce se arată) şi alta criptică (ceea ce se ascunde). Prin această despicare, obiectul î şi dezvăluie penumbra, suferă o scindare în propria lui interioritate. Această scindare epistemologicăa obiectului îl va conduce pe Blaga la o cunoa ştere de tip dogmatic, certitudinile filosofului mergând până într-acolo încât a anunţat o eră, un eon dogmatic.
Pentru Blaga, dogma nu înseamnă formularea unui adevăr de credinţă, ci o metodă, un algoritm, care poate fi aplicat în afara domeniului teologic, cu funcţii cognitive eficiente, inclusiv în câmpul ştiinţelor. Metoda dogmatică se caracterizează prin natura ei antinomică, în sensul că se află într-un profund conflict cu logica. Rezolvarea unei contradicţii dogmatice se realizează, însă, prin scindarea unor termeni solidari. Acest lucru va fi numit de Blaga transformarea unei antinomii. De pildă, dogma cre ştină a Sfintei Treimi afirmă că Dumnezeu este şi unic şi trinitar. Evident, contradicţia logică din enunţ sfidează principiul identităţii (ceea ce este unul nu poate fi mai mulţi, în acela şi timp şi sub acela şi raport). Rezolvarea acestei contradicţii se face în momentul în care despărţim Fiinţa de persoană, acceptând faptul că persoana este subordonată Fiinţei. Deci, Dumnezeu este unul după Fiinţă şi întreit în persoane. Acest mod de cunoa ştere îl identifică Blaga în două teorii ştiinţifice: teoria cantoriană a mulţimilor şi mecanica cuantică.
În definitiv, teoria nicolesciană a transdisciplinarităţii, prin logica terţului inclus-ascuns şi nivelurile de realitate, are, printre altele, şi extraordinarul merit de a confirma şi actualiza concepţia blagiană, aruncând, prin aceasta, o punte peste abisul lumii postmoderne, lume pulverizată ştiinţific, cultural, politic, economic, social şi religios.
Riscând un abuz de parafrazare al cunoscutului adagiu malrauxian, a ş spune că următorul eon ori va fi transdisciplinar, ori nu va fi deloc.
La multi si fericiti ani, Stimate Domnule academician Basarab Nicolescu!
Lector Univ. Dr. Vasile CHIRA Facultatea de Teologie "Andrei Şaguna" Universitatea "Lucian Blaga", Sibiu
President IPITS
* * * * * * * * * * *
BASARAB NICOLESCU AND TRANSDISCIPLINARY EON
Romanian by paternal origin, Greek by maternal grandfather and French by adoption, short by stature, reminiscent of Napoleon, Eminescu or Heidegger, energetic, ultra intelligent, having elegant gestures and aristocratic spirit, familiar with the great culture and science to literature to quantum physics and from mathematics to philosophy or theology, crony with the distinguished circle of the Romanian-born French intellectuals: Ştefan Lupasco, Mircea Eliade, Eugene Ionesco, Emil Cioran, Virgil Ierunca or Monica Lovinescu, Basarab Nicolescu, in whose essence the noetic and biological genes of three civilizations melted, is, himself, a spectacular inter-, multi-and transdisciplinary becoming.
The physicist, the philosopher and the Romanian-born French writer, Basarab Nicolescu, was born in Ploiesti on March 25, 1942, day in which the Church celebrates the Annunciation of the Incarnation of Christ. After graduating the high school "I.-L .Caragiale", in the same city, he finished the faculty of Physics at the University of Bucharest, where in 1964, he got his license with a study about Fields theory and elementary particles, under the guidance of Professor Contantin Eftimiu.
Between 1965 and 1968 he was assistant in physics at the University of Bucharest.
In 1968 he settled in France, being scholarship of the French government at Paris University VI.
In 1970 he became theoretical physicist at National Research Center near the Paris University VI.
In 1972 he became physical PhD at Paris University VI and in 1976 he obtained French citizenship.
In 1987 founded the International Center for Transdisciplinary Research and Studies (Centre International de Recherches et Études Transdisciplinaires - CIRET) which include, at this moment, 165 transdisciplinary researchers from 26 countries.
In 1994, CIRET, under the patronage of the Portuguese President of UNESCO, organized the first World Congress of Transdisciplinarity, involving 76 scientific and cultural personalities from around the world. On this occasion was adopted the Transdisciplinarity Charter, Project designed by Basarab Nicolescu, Lima de Freitas and Edgar Morin.
Since 2001, he became a honorary member of the Romanian Academy.
He is currently supervisor of transdisciplinarity doctoral at "Babes-Bolyai" in Cluj-Napoca.
Works of his reign as: Ion Barbu. Cosmology second game, the only book written in Romanian in 1964; We, the particle and the world in 1985 (French Academy Award-winning book); Science, meaning and evolution. Essay on Jakob Böhme's (1988), Benjamin Franklin Award-winning book, in the U.S.; Poetic theorems, 1994; Transdisciplinarity. Manifesto (1999);
Roots of Freedom (2001), in collaboration with Michel Camus; Qu'est-ce que la realité? (2009).
He published also hundreds of studies and articles. He is invited to take courses, seminars and conferences at leading universities around the world. He is elected member of various councils and committees (Paris, Barcelona, Buenos Aires, etc.) and he got a number of prestigious national and international prizes, medals and awards. National and foreign universities awarded him with the title of Doctor Honoris Causa.
Basarab Nicolescu is not only the theory of transdisciplinarity founder, but also he is its ambassador all over the world, the scientist who for almost four decades sacrificed his time and power to make fromtransdisciplinarity a scientific methodology applicable in all areas.
Like other ideas that have generated changes in the scientific paradigm, nicolescian theory, although apparently simple, has, behind her, an conceptual, logical, physical, mathematical, philosophical and complex device. We will be satisfied here only with including the main concepts that define transdisciplinary method.
If pluridisciplinary involves an approach to the subject, theme or phenomenon from the perspective of several disciplines to create a wider picture, different disciplines keeping the same specific viewpoints and interdisciplinary combines methodologies and assumptions of different disciplines to get a common solution, thus generating new disciplines: (ecotheology, neurotheology, neurolinguistics, econophysics), transdisciplinarity involves a holistic approach, targeting an unit of knowledge, beyond the specific disciplines.
Transdisciplinarity deals not only with what lies within each discipline, but also what lies between and beyond disciplines. While disciplinarity, for instance, considers only one level of reality, transdisciplinarity aims, in its cognitive approach, the informational dynamic resulting from simultaneous access to multiplelevels of reality.
Three are, afterBasarabNicolescu, pillars that support the theory oftransdisciplinarity: the levels of reality,thelogic of included third party and thecomplexity.
Transdisciplinarity key is the concept of levels of reality, namely "a set of systems invariant to the action of a number of general laws: for example, quantum entities subject to the laws of quantum, that are in a radical break with macro physical world laws." (Basarab Nicolescu).
In nature, in society there is different plurality of levels of reality, both of the Object and the Subject. Communication, interference and coherence of the levels of reality can be described only with tools of the included third party logic, which postulates a third term T, which is, at the same time and in the same report, A and non-A.
There is also an area of non-resistance (transparency) of the Subject and one of the Object. To enable transdisciplinary communication between transdisciplinary Subject and Object, the two areas of non-resistance must be identical: "The flow of information that consistently across the different levels of reality of the Object corresponds to a flow of consciousness, crossing consistently the different levels of reality of the Subject. The two flows are in a relation of isomorphism, because of the existence of one and the same area of non-resistance. The non-resistance area plays hidden third party, allowing unification, in their difference, of the transdisciplinary Object and the transdisciplinary Subject. "(Basarab Nicolescu, The psychophysical problem and the reductionism, Literary talks, no. 12/2008).
Finally, transdisciplinarity is not a simple concept, not a simple method or fashion, it is the exit door of the science's labyrinth, in which may be lost the modern man.
By the foundation of the theory of transdisciplinarity, the physicist Basarab Nicolescu saved the honor of old colleagues, including Einstein, accused of their theoretical contribution to the inauguration of the nuclear age.
And there is nothing free in this statement, because transdisciplinarity is nothing but a methodology bomb, an anti-bomb which defuses the isotopes of uranium and plutonium with the power of the spirit. Applied with a scientific rigor, based on acceptance and dialogue between different cultures, traditions and ideologies, transdisciplinary method is able to save the planet from the economic, political, social, demographic, cultural and religious collapse.
Wars, crusades, stakes, totalitarianism, genocide, deportation, Shoah's, old and new, more churlish or more aesthetic, terrorists and religious fundamentalism alwaysarefruits misadventures of a single level of reality.
Transdisciplinarity surpasses traditional binary opposites of type "pro" and "cons" ,trying to mitigate the extremes, to identify new levels dialogical able to lead to peaceful and efficient solutions.
For this reason, transdisciplinarity is a major leap on the knowledge scale, equivalent to the discovery of the gravity, the infinitesimal calculus, the non-euclidian geometry, the unconscious, the relativity or the quantum.
Only the theory of the transdisciplinarity with its conceptually binders: the law of the included third party, the plurality of the levels of reality and the hided third party, without taking in consideration another contributions from the domain of literature, philosophy and physics, should qualify Basarab Nicolescu to a future Nobel graduate.
It's true, the law of the third party included, structured into a type of non-aristoteles logic, was theorized by the French philosopher, having Romanian origin, Stefan Lupasco, but the development, explanation ,populating and consecrate merit belongs exclusively to the physicist and the philosopher Basarab Nicolescu.
Trying a surveying of mystery (reduction of the mystery-plus knowledge; keeping of the mystery-zero knowledge; potency of the mystery-minus knowledge), Lucian Blaga sustain the existence of a double nature of the intellect or just a double functionality of it, if it is not the talk about two cognitive colleges: the en-static intellect(serving adaptation and having a pragmatic function, unproblematic, so heavenly) and the ec-static intellect (who can have all of the three cognitive forms, like minus, plus and zero).
In contrast with the linearity of en-static intellect, the ec-static intellect creates a tension in object, generating an effective fuse of it into a phanic side (what appears) and another cryptic (the hide one). Into this fuse, the object reveals its semi shade and suffers a cut in its interiority. This epistemological cut of the object will lead Blaga to a dogmatic type of knowledge, the certainty of the philosopher going as far as he announced an age, a dogmatic eon.
For Blaga, the dogma doesn't mean the formulation of a faith's truth, but a method, an algorithm that can be applied outside theological domain, with effective cognitive functions, including science field domain. Dogmatism method is characterized by herantinomic nature, in the way that it stands in a deep conflict with logic. Solving a dogmatic contradiction can be done only by cutting some solidary terms. Blaga will name this thing the transforming of an antinomy. For example, the Christian dogma of the Holy Trinity affirms that God is Unique and Trinitarian. Obviously, the logical contradiction from the phrase defies the principle of the identity. This contradiction is solved in the moment in which we separate the Being from the person, accepting the fact that the person is subordinated to the Being. This means God is one by Being and split in 3 persons. This knowledge way identifies Blaga in two scientific theories: Cantorian set theory and Quantum mechanics.
Finally, the nicolescian theory of transdiciplinarity, by included-hidden third party logic and the reality levels has, by others, the extraordinary merit of confirming and updating the blagian conception, throwing, through that, a bridge over the postmodern world abyss, a scientifically, culturally, politically, economically, socially and religiously sprayed world.
Risking a paraphrase abuse of the renown malrauxian adding, I would say that the next eon will be trans-disciplinary or it will not be at all.
Long and happy years, Mr. Academician Basarab Nicolescu! Vasile Chira Ph. D. In Philosophy Lecturer at the “Andrei Şaguna" Faculty of Theology “Lucian Blaga"University of Sibiu,Romania President IPITS
Cristiana Chiriac
(Romania, RO)
Stimate Domnule Academician,
Din momentul in care am avut marea onoare de a va cunoaste si a lucre impreuna, indraznesc sa spun, la realizarea colectiilor de la Curtea Veche, am regasit un reper, pierdut in valtoarea anilor si evenimentelor.
Un reper de valoare, pentru care va multumesc foarte mult.
Va doresc sa reusiti in continuare sa impartasiti valori si semintele semanate sa prinda radacini adanci.
Va doresc ani multi cu sanatate, inconjurat de dragostea si recunostinta celor care au ocazia sa va cunoasca.
La multi si fericiti ani!
Cristiana Chiriac
Pr. Ioan Chirilă
(Romania, EN/RO)
...plinitu-s-au şaptezeci de primăveri, câtă nea a albit cre ştetul pământului, câţi clopoţei de ghiocel au câtat trilul învierii, câte!? Ele toate, ori mai bine să zicem "unda străbate toate categoriile trecute: e şi stare şi mi şcare şi identitate şi alteritate, după cum e laolaltă unitate, pluralitate, totalitate" (C.Noica), unda ca ceva ce rămâne şi animă în prezent şi pentru viitor sufletele celor ce trăiesc în chip, unda – ruah ce trece peste câmpuri, ca al treilea din Unu. Această trecere, acest tip de trans, m-a făcut să invoc slova în graiul basarabilor pentru a-i spune domnului academician Basarab Nicolescu trecut-au dar unda le adună în fiire, iar adunarea poate fi cuprinsă acum în urarea La Mulţi Ani! Şi în doririle noastre de a fi învăluit de tot binele şi niciodată exclus. Am trăit alături nu multă vreme, dar am trăit intens şi în plinătate de comunicare ideatică, am trăit stări de încâtare, am primit lectii, dar şi lectica unei minţi şi a unei inimi purtătoare spre înţelegere, primiţi acum preţuirea noastră. V-am văzut încântarea, v-am surprins ipostaza cogitaţiei, v-am perceput interogaţia şi fuga după răspuns şi am văzut cum el încă fuge, de aceea m-am bucurat de zboru-ţi tineresc. Rog, de aceea pe Dumnezeu, ca să fiţi hăruit spre a pricepe dincolo-ul şi pentru a-l aduce ca mărturie şi aici. S-a plinit vremea unui nou început, un început ce duce prin undă spre mereu tânăra înţelepciune patriarhală.
Mulţi şi fericiţi ani! din Claudiopolis, distinse domnule academician.
Pr. Prof. univ. dr. Ioan Chirilă Preşedintele Senatului Universităţii Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
...seventy springs have come to pass: how much snow has covered the face of the earth, how many snowbells have sung the hymns of the Resurrection, how many indeed? All of them or better yet ‘the wave that pervades all past categories: it is both movement, identity and otherness, just as it is plurality and totality all together" (C.Noica), the wave as that which dwells and vivifies our souls in the present and for the future, the wave – ruah that passes over the fields, as the Third of the One. This passing over has made me employ the words of the Bassarab kin to tell academician Basarab Nicolescu the years have passed but the wave brings them together into being, and their gathering can now be contained by the greeting Many happy returns! and by our wish that he may always be embraced and never excluded by goodness. We have not lived alongside for long, yet we did so in the fullness of the communication of ideas, we've lived moments of grace, received lessons as well as been ferried by the litter of a mind and a heart that carries one towards understanding. I have seen your delight, I have seen you pondering, I have sensed your questions and how you chased after the answer and I have seen how it eluded you and that is why I have rejoiced in your youthful flight. I therefore ask God that He should shower you with the grace needed to understand the beyond and to bear witness to it here. The time of a new beginning is upon you: the beginning leading to the forever young patriarchal wisdom.
Long and happy years, distinguished academician!
From Claudiopolis,
Fr. Prof. Ioan Chirilă, Ph.D. President of the Senate of the University Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca
Archbishop Chrysostomos
(USA, EN)
I would like to wish Dr. Nicolescu "La Multi Ani" ("Many Years") on the occasion of his seventieth birthday. To a man who has accomplished such eminence in the scientific world, and this at an international level, seventy years seems to be, in fact, a short time. I suspect that his work and legacy, however, will be remembered for a very long time and felt by many in the future.
Archbishop Chrysostomos Senior Scholar Center for Traditionalist Orthodox Studies Etna, California, U.S.A.
Virgil Ciomos
(Romania, RO)
Dragul meu Basarab,
Rareori îţi este dat în viaţă să cuno şti persoane a căror prezenţă să-ţi trezească impresia – imediată – că le cuno şti de când lumea. E – am simţit din prima clipă – şi cazul întâlnirii noastre de la Cluj, de acum câţiva ani. Nu e vorba doar de bucuria de a te fi descoperit, de a mă fi redescoperit, astfel, pe mine însumi prin tine – prietenul ce aveai să-mi devii – ci mai ales de sentimentul – straniu – că un cu totul Altul era acela prin care o asemenea întâlnire – mirabilă – devenise posibilă. În plus, cum îţi aminte şti, regia ei – "anonimă" – se articulase, cu mult înainte, în jurul unui personaj, absent în aparenţă – Părintele Andrei Scrima, o prezenţă – nu mai puţin stranie - ce trecuse în lumea de "dincolo", singura în măsură să întemeieze un "aici" veritabil.
De fiecare dată când te-am reîntâlnit, am avut, de aceea, sentimentul caducităţii timpului ce ne despărţise, certitudinea că ceva între noi continuase să fie nu doar prezent ci mereu actant şi că, în cele din urmă, un soi de anume "continuitate" devenise – discret – operantă în chiar discontinuitatea regăsirilor noastre. Sunt convins că această prezenţă "secundă", de care ne-am împărtă şim cu atâta bucurie amândoi, va continua să ne unească nu numai cu prilejul acestui "acum" – când faci o vârstă rotundă – ci mai ales dincolo de el, proiectându-ne într-un fel de hologramă destinală situată "undeva" la limita timpului, dincolo de el.
La mulţi ani, Basarab!
Virgil Ciomo ş
Adrian Cioroianu
(Romania, RO)
Lui Basarab Nicolescu la 70 de ani:
Nu e adevarat, cred ca e o pacaleala.
Cand l-am intilnit eu ultima data, mai anul trecut, dl respectiv abia daca atinsese vreo 30 de ani ‒ ma ghidez dupa ascutimea mintii, dupa gindirea jucausa si dupa tonusul optimist.
Clio, Clausewitz, Lady Gaga si decanul care i-a adus intre coperte se pleaca respectuoase/respectuosi in fata dinsului, salutandu-l si dorind sa-l revada - la fel de tanar.
best,
adrian c.
Pt. conf.: Adrian Cioroianu Dr. in Istorie, Profesor universitar, Decan, Facultatea de Istorie, Universitatea Bucuresti
Camelia Circa – Chirila
(Romania, RO)
Unele intalniri au loc prea devreme. Iar altele, prea tarziu. Atat de rare sunt cele care se intampla "la timp"... LA TIMP inseamna IN SFARSIT! Va multumesc, domnule profesor, ca mi-ati prilejuit intalnirea cu transdisciplinaritatea LA TIMP! La multi ani frumosi!
Camelia Circa - Chirila profesor - Colegiul National "Moise Nicoara" Arad
Theodor Codreanu
(Romania, RO)
Francis Coffinet
(France, FR)
Tous mes voeux pour vos 70 ans, Cher Basarab!
Que le grand travail nous réunisse.
Francis Coffinet Poète, plasticien et acteur Auteur de "Je suis allé au soufre natif"
Jean-Yves Conrad
(France, FR)
Hommage à Basarab NICOLESCU
Il y a 22 ans, après la Révolution roumaine, j'ai vu, pour la première fois à Paris, un homme solide, dans la fleur de l'âge, aux côtés de la regrettée Sanda STOLOJAN et d'autres personnalités de l'exil roumain, que je fréquente depuis que j'ai mis les pieds pour la première fois sur le sol de ma seconde patrie, le 15 août 1981. Je crois que j'étais venu voir à l'ambassade, à son invitation, Son Excellence Alexandru PALEOLOGU, Monsieur l'ambassadeur des Golans, qui est certes resté peu de temps en ce magnifique palais, mais qui l'a marqué de façon « impériale » !
J'ai salué Basarab comme les nombreux Roumains de l'exil qui se tenaient en ce lieu prestigieux de l'Hôtel de Béhague, qui est devenu pour moi si familier et que j'avais vu, quelques mois auparavant, le 1er décembre 1989, invité par Son Excellence Monsieur l'ambassadeur Petre GIGEA.
Je savais que Basarab était un homme cultivé, éminent chercheur à Jussieu, mais je n'en savais pas plus sur l'Homme de Ploiesti, qui avait choisi la France depuis longtemps.
Le destin me fit le rencontrer en août 2002 par l'intermédiaire de Petre RAILEANU, journaliste, alors, à Radio France Internationale, qui avait eu vent du manuscrit auquel j'avais consacré tant de temps depuis 2 ans à la Bibliothèque Nationale et dans une quarantaine de bibliothèques spécialisées, cherchant ainsi à rendre un hommage appuyé au pays de mon cæur, la Roumanie, pour lequel j'ai trouvé une devise qui m'est si chère, une nuit de veille de 1998 : « La Roumanie ne m'appartient pas, mais j'appartiens à la Roumanie ». Ce manuscrit s'appelait « Les grands Roumains de Paris ». Petre, que je connaissais, m'invita dans le Marais et, à la lecture de quelques feuillets, me demanda l'autorisation de montrer ce manuscrit à Basarab, pensant qu'il pourrait l'intéresser pour la collection qu'il se préparait à lancer aux éditions « Oxus ». Et il me demanda aussitôt de changer mon titre l'ouvrage en l'appelant « Roumanie, capitale ... Paris ». Quelle idée géniale !
15 jours plus tard, de retour du Canada, où il avait emmené mon manuscrit, je me retrouvais avec Basarab et Serge CAGNOLARI, le directeur des éditions OXUS (dont le fils anime, sur France Inter, la célèbre émission consacrée à l'Afrique, le dimanche soir), pour pré-signer mon premier contrat d'édition. C'est alors que j'ai mieux connu Basarab, son esprit chaleureux, homme de culture exceptionnel, curieux de tout. Je pense qu'il fait confiance à tout un chacun, comme il fait confiance aux grands intellectuels qui font partie de ses amis, tel Edgar Morin. Je me suis senti toujours tout petit à l'égard de Basarab, qui m'a permis de devenir encore plus amoureux de son pays de naissance et de sa culture. Basarab n'est pas seulement un intellectuel éminent, c'est un homme éminemment cultivé qui, à la tête de sa fondation, a fait sans doute plus pour le rayonnement de son pays que n'importe quel autre Roumain. Je crois que ce qui le caractérise, c'est sa chaleur humaine qui fait qu'on l'aime à jamais.
Je me rappelle un de ces moments douloureux de son existence, au cimetière de Pantin, près de l'endroit où je travaille, le jour de l'inhumation de sa seconde épouse, que j'avais connue surtout lors du lancement de la collection « Les Roumains de Paris », dans le Salon Doré de l'ambassade, en présence d'un public nombreux d'intellectuels. Je me rappelle de ces moments de dignité, en compagnie de sa fille et de son fils, moi qui ai parcouru sur 2 500 km tous les cimetières parisiens pour trouver 2 453 tombes roumaines ! Je crois que le déclic de parcourir ces lieux de recueillement est venu le jour de cette inhumation, en hommage à Basarab.
Alors, Basarab, à l'occasion de ce jubilée, je voudrais te dire : « La mulţi ani! » et longue vie au service de ton pays de naissance. Avec tout le respect que je te dois !
Jean-Yves CONRAD Officier du Mérite Culturel Roumain (2003) Docteur Honoris Causa de l'Université de Suceava (2006)
Emil Constantinescu
(Romania, RO)
Acad. Basarab Nicolescu este o personalitate marcantă a ştiinţei europene şi un distins umanist cu o viziune complexă asupra viitorului lumii globalizate. Traducerea în ultimii ani a cărţilor sale în limba maternă şi posibilitatea intelectualilor români de a-l întâlni personal oferă tinerei generaţii din ţara noastră un reper cultural şi moral de care are atâta nevoie.
Cu aceea şi veche preţuire şi caldă afecţiune,
Emil Constantinescu
23 martie 2012
Radu Constantinescu
(Romania, EN)
Basarab Nicolescu – a transdisciplinary personality.
There are moments, places or persons who become part of our biography. For me, as scientist, an important moment was the fabulous encounter with the idea that the dialogue between science and spirituality is perfect possible, that the basic concepts describing our material and spiritual existences are not at all in contradiction but in a perfect harmony. I discovered transdisciplinarity as the common frame.
But what transdisciplinarity means? Probably it is just a word for ordinary people, it is a methodology for insiders, but it is a PERSON for me. My mind makes an automatic connection of this concept with Basarab Nicolescu, its creator in its most modern sense. I learned from Basarab what means a creative thinking, equally featured by openness to innovation, both in Theoretical Physics and in Philosophy. I learned from Basarab that the complex problems of the world coming from science, religion or arts, cannot be seen in isolation and are not reducible to individual disciplines. The real world asks for the broader challenge of developing a more general hermeneutics.
Now, when we celebrate him, I express my highly appreciation for the encyclopedic spirit of Basarab Nicolescu and I thank him for existing in my biography. I wish Professor Nicolescu good health, energy and strength to complete his large-scale work, to carry out all the research projects designed in the past decades.
Prof. Radu Constantinescu, Department of Physics, University of Craiova
Convorbiri literare, Iaşi, Dosar "Basarab
Nicolescu - 70", nr. 3, martie 2012,
contribuţii de Ana-Maria Botnaru, Irina
Dincă şi Emanuela Ilie
Ioana Costa
(Romania, RO)
Primăvara este bună cu noi: ne aduce suflu proaspăt şi aniversări luminoase. Mă sfiesc să-l elogiez pe academicianul Basarab Nicolescu. L-am cunoscut târziu, din vina mea, dar de atunci se află neclintit într-un loc aparte al universului meu intelectual şi afectiv. Le urez cât mai multora să îl întâlnească, pentru a cunoa şte această bucurie intensă. Mulţumirile noastre şi urările aniversare să îi însenineze primăverile.
Prof. dr Ioana Costa Universitatea din Bucure şti Departamentul de Filologie Clasică
Maurice Couquiaud
(France, FR)
J'ai fait connaissance de Basarab Nicolescu pendant les années 1980 alors que j'étais rédacteur en chef de la revue phréatique, auprès de son directeur Gérard Murail. Poètes passionnés par les mystères de l'univers, séduits par la lecture de Nous, la particule et le monde, d'un commun accord, espérant exercer une bonne influence sur nos confrères, nous avons lentement dirigé l'esprit poétique de la revue vers la transdisplinarité. Celle-ci me paraissait parfaitement compatible avec mes réflexions précédentes sur l'étonnement. Basarab accepta de collaborer à diverses reprises aux différents thèmes que nous avions choisis, propices à l'évocation des nouvelles recherches scientifiques et de leurs implications. Je lui suis extrêmement reconnaissant d'avoir alimenté mes projections vers l'imaginaire de façon à la fois rigoureuse et puissante, traversant les différents niveaux de réalité, d'un infini vers l'autre. Ainsi ai-je tenu récemment à terminer mon recueil A la recherche des pas perdus par le poème Le magnificat endormi, inspiré par ma présence au couvent d'Arrabida lors du merveilleux colloque fondateur de la charte, où Basarab avait eu la gentillesse de m'inviter.
Bon anniversaire Basarab ! Répands la bonne parole transdisciplinaire pendant longtemps encore !
Maurice Couquiaud
Ancien Rédacteur en Chef de la revue "Phréatique"
Vice-président du Pen-Club Français
Editura "Curtea Veche"
(Romania, RO)
Se obişnuieşte ca de ziua cuiva de naştere să i se ureze "la mulţi ani". Noi am dori, însă, ca de acest 25 martie să începem prin a-i mulţumi domnului academician Basarab Nicolescu pentru toţi anii pe care ni i-a dăruit. A fost o plăcere să lucrăm alături de dumnealui la cele două colecţii unice şi deosebit de valoroase coordonate cu dedicaţie alături de Magda Stavinschi, şi o mare bucurie să putem contribui la publicarea cărţilor scrise chiar de domnia sa.
E imposibil ca un om care l-a cunoscut pe Basarab Nicolescu să rămână imun la pasiunea, spiritul viu, generozitatea, puterea de muncă şi modestia ce îl caracterizează. Curtea Veche Publishing, prin toţi cei care au avut şi au onoarea de a-l cunoa şte şi de a lucra cu dumnealui îi transmit, la această zi de sărbătoare, cele mai bune gânduri, multă sănătate şi proiecte împlinite! La mulţi ani!
Curtea Veche Publishing
Fr. Doru Costache
(Australia, EN)
I became acquainted with Professor Basarab Nicolescu in the most natural way for scholars, namely, by stumbling upon the Romanian version of his book, Manifesto of Transdisciplinarity. At the time, it was in 1999, I was working towards finalising my doctoral dissertation on St Maximus the Confessor and the anthropic principle. Reading Nicolescu's Manifesto was an eye-opening experience. I found therein something that was missing in my own research, an encompassing framework which allowed for the bringing together of information from a variety of sources, without committing the crime of confusing the competences and limitations of each field. Indeed, the discovery of the powerful notions of the various levels of reality and the correspondent levels of perception inspired elegant solutions for many conundrums in both my work and personal life! Needless to say, I had to rewrite my thesis in the light of this new tool, represented by transdisciplinarity. In fact I think I was the first in the Romanian theological milieus to discover Nicolescu's work and to actively engage it in my own research. In the same period I met Dr Magda Stavinschi, a former colleague and good friend of Professor Nicolescu. Knowing my interest in the latter's thinking, she offered to put me in touch with him, for which I remain grateful. I met Nicolescu for the first time in 2001, a year after the public defence of my thesis. He was kind enough to invite me to present a keynote paper for the first international congress of science and religion held in a formerly communist country. In the aftermaths of the congress, I felt the need to familiarise myself more with his thinking. I read almost everything I could find from Nicolescu's publications. I remember the strong impact made upon me by his Ion Barbu: Cosmologia “Jocului secund," the book he published just before his flight to the West, which was on the most enigmatic poetical corpus in modern Romanian literature. When he wrote it, he had not yet achieved his transdisciplinarity; nevertheless, since I was familiar with his later thinking it was obvious that he was already heading towards it. It was likewise clear the fact that he was even then a seeker of truth – which he saluted to me in a dedication written on a copy of his The Roots of Freedom. In time I discovered more facets of the scholarly and personal profile of Nicolescu's, by reading his Nous, la particule et le monde, his monograph on Jakob Boehme, his Théorèmes poétiques and the fascinating dialogues from Les racines de la liberté. In 2005, he honoured me with the opportunity of co-writing an article on the Chalcedonian dogma, a sample of a transdisciplinary-like thinking at the heart of Orthodox Christianity. Although the geographical distance proved to be an obstacle for my continuing involvement in the many projects he initiated in Romania, I am still a ‘transdisciplinarian' by vocation. On this momentous occasion in his life, I express once again my gratitude and appreciation. Bonne anniversaire, Professeur.
Revd Dr Doru Costache Senior Lecturer in Patristic Studies St Andrew's Greek Orthodox Theological College (Sydney College of Divinity)
La multi ani! Multi, solari, mirabili.
Intalnirea cu tine a fost, pentru mine, intalnirea decisiva; singulara si abisala ‒ intalnirea vietii. Dar, precum stii, despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie sa se taca.
Dincolo de cuvant si dincolo de timp ‒ plenitudinea.
Fie ca plenitudinea si fericirea sa-ti lumineze, la infinit, anii.
Te imbratisez cu toata fervoarea secretata de bucuria continua, cel mai adesea tacuta, a intalnirii cu tine; singulara si abisala...
La multi ani!
Pompiliu Crăciunescu Universitatea de Vest din Timi şoara
Victor Cupsa
(France, RO)
Dupa un anumit numar de ani, aniversarile se prezinta ca pretexte binevenite pentru alcatuiri mentale de constatari, bilanturi, semafoare indicând drumul parcurs, punând în evidenta atât cantitativ cât si calitativ rezultatele obtinute.
Când însa este vorba de domeniul prieteniei care cu anii a depasit de mult stadiul nesigur al primilor timpi tributari precaritatii, a nesigurantei inceputurilor care ar fi putut evolua în te miri ce directii, ne aflam intr-un domeniu ce iese din zona bilanturilor contabile si ale statisticilor.
L-am cunoscut pe Basarab putin timp dupa sosirea lui la Paris. In acel timp i-am fost si « ghid » : l-am introdus la cenaclul lui Leonid Mămăligă la Neuilly, unde cu doi ani înainte fusesem introdus eu însumi de Paul Barbăneagră. Va deveni cu timpul animatorul, colaboratorul principal al lui Leonid. Dându-ne sau ne dându-ne seama, a fost o vreme când am fost foarte apropiati, venea aproape în fiecare săptămână la atelier; preocupările ce le aveam atât în domeniul artelor cât si problemele impuse de exil, precum si de activitătile noastre de fiecare zi, ne-au adus în situatia de a deveni cu adevărat prieteni.
Am atins acest subiect în două sau trei texte ce le-am încadrat în «caietele de atelier» pe care în forma lor actuală, i le datorez. Pot să afirm că pentru mine Basarab a functionat ca un fel de ferment. Atât pe vremea începuturilor când a început să scrie despre pictura mea, cât si mai târziu, îndemnându-mă să repun ordine în răvăseala foilor volante.
Notasem de- alungul anilor diverse impresii, sentimente trăite, simtite în functie de evenimentele care veneau si treceau. Basarab cunostea existenta lor; acum doi ani trecând pe la mine, m-a întrebat dacă le mai am. Le aveam în niste cartoane ce zăceau în podul casei. Mi-a spus că ar fi bine să le «trec pe curat». Deci am început redactarea lor. Câteva texte au apărut la sfârsitul anului trecut în «Convorbiri Literare», tot datorită lui.
Toate astea pentru că timpul a trecut, pentru că Basarab împlineste saptezeci de ani, si de asemenea, pentru că îi doresc încă multi, să-si împlinească destinul.
Victor Cupsa
Ubratan d'Ambrosio
(Brazil, EN)
70 is a mark. In his case, not only a mark of life but of a most fruitful and important contribution to mankind. I wish him many more years with the same energy and vitality.
Ubratan d'Ambrosio
Emeritus Professor at the University of Campinas Honorary President of the Brazilian Society for the History of Science Member of the Academy of Sciences of Săo Paulo Brazil
Nick Dalacu
(USA, EN)
As freshmen at Physics, Bucharest University, Basarab and me worked on an “unreal" contraption to determine the distribution of molecules speed in gases. We had a rare opportunity to report on our work to academician Mihoc, the rector at that time. After the meeting, Mihoc pulled me aside and said: “take care of him, people like Basarab are born one in ten millions" He was right!
Now when Basarab is SEVENTY I hope he will keep looking for unbeaten paths. No memoires until 90s Basarab!
Nick Dalacu, President, Canrom Photovoltaics Inc. Executive Director, Niagara Science Museum
Maria de Mello
(Brazil, EN)
Dear Basarab,
We think of YOU on this day when your 70 years is celebrated. We wish the time to come brings with it all the blessings for the accomplishment of your present dreams and those that will emerge in the years to come.
In our name and in the name of all CETRANS members we wish to express our deep graditude for your important and continuous creative work that confered the dimension Trandisdisciplinarity achieved today.
Our relation with CIRET started in 1994, grew in magnitude with the translation and editon we made of many of your books, and your strong presence in the Brazilian Transdisciplinary scenario in different areas of knowledge is somehow a reflexion of the so many activities we carried on together successfully over these years.
FELIZ ANIVERSARIO,
Maria de Mello Bussiness woman and specialist in linguisitics Vitoria de Barros Specialist in theory of communication and social sciences, Editor Americo Sommerman Editor and translator Sao Paulo, Brazil
Jean-Philippe de Tonnac
(France,
FR)
Belle année à toi Basarab, 70 ans si j'ai bien lu, compliments. tu ressembles à un jeune homme toujours curieux de tout.
Jean-Philippe de Tonnac Ecrivain Auteur de "René Daumal, l'archange"
Georgeta Dimisianu
(Romania, RO)
Stimate Domnule Basarab Nicolescu,
"De dinvale de Rovine" va urez un cald
LAMULTI ANI!
Georgeta Dimisianu
Milan Dimitrijević
(Serbia, EN)
I had the honour, luck and
great pleasure to knew the extraordinary
personality of Basarab Nicolescu and to take
part in some of his creative and fruitful
activities. He already created a very
significant scientific and spiritual legacy
and I wish that he continues to work and
create for many, many years.
Dear Basarab, Happy 70th Birthday. I am
proud to be one of your many, many friends!
Dr Milan S. Dimitrijević
Research Professor on Belgrade Astronomical
Observatory
President of Astronomical Society of Serbia
Federal Minister of Science, Technology and
Development (1993-1994)
Director of Belgrade Astronomical
Observatory (1994-2002)
Editor in chief of "Serbian Astronomical
Journal (1987-2002)
President of Astronomical Society "Rudjer
Bošković“ (1982-2004)
Andrei Dimitriu
(Romania, RO)
Irina Dincă
(Romania, RO)
Rememorând experienţa fundamentală a celei de-a doua na şteri petrecute în 19 noiembrie 1989, mărturisiţi că atunci când vi se reaminte şte de na şterea biologică, aveţi mereu o tresărire de surpriză şi amuzament. Dar, cum na şterea terestră este indispensabilă pentru na şterea cea adevărată, după cum intuiţi într-o teoremă poetică, vă rog să primiţi cu prilejul împlinirii unui număr de ani cu bogate rezonanţe simbolice şi aceste luminoase urări. Vă doresc multă sănătate, energie şi entuziasm pentru a călători neobosit pe drumul căutării Sensului, curajul de a vă urma chemarea destinului, inspiraţia şi perseverenţa de a vă rotunji opera, bucuria de a privi realitatea exterioară şi interioară cu inocenţă şi uimire, intuiţia inefabilului şi mirabilului ascuns al lumii!
La mulţi ani fericiţi, rodnici şi solari!
Irina Dinca Doctorand Universitatea de Vest, Timisoara, Romania
Nicolae Vladimir Dobre
(Romania, RO)
Stimate Domnule Profesor Basarab Nicolescu,
Dorind să formulez o urare pentru cea de a 70-a aniversare a Dumneavoastră, m-am gândit la început, evident, la clasica “viaţă lungă!" Dar apoi, mi-am dat seama că o asemenea urare ar fi cu totul nepotrivită de vreme ce, prin opera Dumneavoastră ştiinţifică şi filozofică, aţi intrat deja în galeria celor nemuritori. Şi atunci m-am hotărât, nu să VÃ doresc, ci să NE doresc ceva nouă, tuturor celor care vă stimează şi vă preţuiesc, şi anume: “Fie ca Bunul Dumnezeu să ne dăruiască privilegiul de a vă avea în mijlocul nostru încă mulţi, mulţi ani, sănătos şi în deplină putere, spre bucuria acelora care vă sunt suflete şte aproape!"
Dr. ing. Nicolae Vladimir Dobre
Dear Professor Basarab Nicolescu,
Having in mind to formulate a wish for your 70th Anniversary, I started, of course, with the well known “I wish you a very long life!" But then, I understood that such a wish could be completely inappropriate, as long as, by your scientific and philosophical work, you are already immortal! Under these circumstances, I decided not to wish YOU, but to wish US, the ones who honor and appreciate you: “May the Good Lord give us the privilege of having you among us for many more years, healthy and powerful, for the joy of all those feeling their souls close to yours!"
Nicolae Vladimir Dobre
Ph.D.
Liviu Drugus
(Romania, EN/RO)
Propunere la ceas aniversar
Posibila definitie de dictionar a domnului profesor:
1. TRANZITORIU prin, printre si peste DISCIPLINE; TRANZITIV in aproape toot ceea ce GANDESTE; TRANSLUCID pentru disciplinarii incremeniti in proiectul MODERNITATII.
2. PERSONALITATE complexa, incluziva si simultan prezenta pe mai multe niveluri de CUNOASTERE.
3. MODEL de cunoscator multiplu, creator de cunoastere noua si difuzor (foarte) voluntar de modele similare si complementare de cunoscatori si de promotori ai integrismului epistemic/ cognitiv.
4. IUBITOR de SEMENI, constient fiind ca nu intotdeauna CULEGI ceea ce SEMENI.
Si propunerea:
Daca TERTUL INCLUS si (indeosebi cel) ASCUNS inseamna (si) IMPACARE, IMPACIUIRE si IMPREUNA fiintare creatoare, oare nu este firesc pentru Comitetul Nobel pentru Pace sa retina numele BASARAB NICOLESCU in vederea acordarii premiului PACIFICATORULUI GLOBAL al TUTUROR FORMELOR de CUNOASTERE? Dupa PAX ROMANA, PAX AMERICANA si alte sisteme mondiale de pacificare, cred ca a sosit timpul ca orice forma de pace sa fie rezultatul firesc al unei solide si consistente PAX COGNITIVA, la intemeierea careia profesorul Basarab Niculescu a contribuit din plin.
profesor Liviu Drugus Universitatea George Bacovia din Bacau
*
Entering his seventies, the scholar, researcher, thinker, professor, educator and mentor Basarab Nicolescu need to be prepared to co-exist and accept his fame in a world whose single chance to survive is to find out what are the essences of human solidarity. Cognition could be one. I'll add to my congrats and wishes to the ever young Basarab, a dictionary entry for him and a proposal to the Nobel Committee.
A possible dictionary entry for Professor Basarab Nicolescu:
1. A TRANSIENT through, among and beyond DISCIPLINES; TRANSITIVE in almost all his THOUGHTS; TRANSLUCENT for the scholars frozen in the project of MODERNITY;
2. A complex, inclusive and simultaneously active PERSONALITY, at different levels of KNOWLEDGE
3. A MODEL of comprehensive knower, creator of new knowledge and (very) wilful promoter of similar or complementary models of knowers and initiators of cognitive/ epistemic integrism
4. A LOVER of PEERS, conscious of not always REAPING as one HAS SOWN
And the proposal:
If the inclusive tertium quid (and especially the HIDDEN one) means RECONCILIATION, PROPITIATION and creative CO-EXISTENCE, isn’t it natural that the Nobel Committee retain the name of BASARAB NICOLESCU with a view to awarding him the peace prize of GLOBAL PACIFIER of ALL FORMS OF KNOWLEDGE? After PAX ROMANA, PAX AMERICANA and other global pacification systems, I reckon that it is high time that any form of peace became the natural result of a solid and consistent PAX COGNITIVA, at whose foundation professor Basarab Niculescu has fully contributed.
Happy 70th birthday to Professor Basarab Nicolescu: his journey to greatness in the Transdisciplinary research and Education.; being considered legend among the transdisciplinarians; being everyone's idol in transdisciplinarity.
Atila Ertas,
Director of Academy of Transdisciplinary Studies &
Professor of Mechanical Engineering at Texas Tech University,
Lubbock, Texas, USA.
Robert Faure
(France. FR)
Je me joins à tous tes amis pour te remercier et t'encourager encore à tisser tant de liens à la fois intellectuels et fraternels entre les hommes de bonne volonté.
Nous æuvrons ensemble pour courir le risque magnifique de multiples rencontres à taille humaine.
Robert Faure Consultant - Études des traditions comparées Président du Centre de Rencontres Interculturelles, Antibes
Valeriu Fezi
(Romania. RO)
Multimea persoanelor pentru care Basarab Nicolescu apartine realitatii creste exponential. Atunci cind ii percep personalitatea toti acestia se situeaza in acelasi nivel de realitate. Din pacate, nu acelasi lucru se poate spune, inca, despre perceptia operei. In aceasta privinta cred ca fiecare individ se situeaza pe nivele de realitate diferite. Eu, ca si tine presupun, sunt optimist si cred ca in timp (?!) aceste nivele se vor apropia, asimptotic, de nivelul tau de realitate.
Iti doresc sanatate si putere pentru a-ti desavarsi principala ta opera, aceea de a spori multimea celor pentru care Basarab Nicolescu si transdisciplinaritatea, un binom devenit inseparabil, apartin Realitatii.
La multi ani! Valeriu Fezi
Jean-Pierre Fresco
(France, FR)
Pour les 7x10 ans de l'homme, bien sûr, si puissamment symboliques,
Pour l'amitié géographiquement éloignée mais spirituellement si proche,
Pour celui qu'on admire, dans cette grande aventure intellectuelle et spirituelle qu'est la transdisciplinarité et qu'il initia
Avec une pensée toute particulière pour celui qui, personnellement, m'y convia: Michel Camus
Bien amicalement Jean-Pierre Fresco Médecin spécialiste des maladies du sommeil, Psychanalyste
Pascal Galvani
(Canada, FR)
Cher Basarab,
Je te souhaite un très heureux anniversaire... transdisciplinaire bien sûr !
Mais aussi... transcontinental, transculturel, et transpersonnel !
Cette initiative nous donne ainsi l'occasion de saluer ton travail et de te remercier personnellement pour les apports essentiels que tu as fait à l'épistémologie et à la méthodologie transdisciplinaire.
Avec mes meilleurs væux pour tous tes projets... et la suite de l'aventure !
Pascal Galvani Professeur au département de Psychosociologie et Travail Social Université du Québec à Rimouski,
Marin Grigorean
(Romania, RO)
Azi e prima zi in care Copacii isi numara tineretea ...
Azi e Primul ceas al rasucirii... in care himerele de sticla isi hranesc
Reunirile
si ...incetul cu incetul Gandirea nu mai devine captiva
ci capata Ritmuri in tensiuni iscodite de neconteniri.
Zguduirile puse laolalta Devin unghi ce aluneca printre Formele
asezate sub-in-dincolo de razele soarelui in lumina Lunii
iar noi respiram uimirile surprinse dintr-un manunchi de incapsulari - parabole
de oase ale stancilor explozive
Tot asa cum 7 Dimineti cu sapte maini ar putea Trans-pareintr-un ochi ramas de o privire
intr-un calcul Trans-mis de dor cu dor vor rezulta sapte de crengi in jos
ohhhhhh!!!...... minune???????
COPACUL A INFLORIT !
VOI pune zavoare radacinilor lu , si capatand greutate, arunc cheile in Sufletele
celor intalniti in calea mea de pe DRUMUL BASARAB
ANNE !!!!! ANA!!!! confisca-i si ecoului alintat din leganelul Raiului culoarea VREMUIRIIbune
V-am dedicat aceste ganduri de poem cu toata dragostea, respectul si atasamentul pe care il port pentru dumneavoastra
Marin Grigorean
Mihaela Grigorean
(Romania, RO)
Daca gandul nostru ar avea chip de tril, cantec de izvor intorcandu-se inapoi spre izvoare, astfel ar rostui cum se cuvine nepretuitele darurisufletesti, spirituale si intelectuale primite de la stimatul profesor si pe deplin om, Basarab Nicolescu . Nu ne ramane decat sa avem intelepciunea si chibzuinta de a orandui in albia-vad a unitatii cunoasterii si a fiintei, stra-fulgerele si stra-fulgerarile Cuvantului Viu primit de la dansul, mijlocitor si mediator tacut al Tertului iubitor.
La multi ani !
Multumim,
Mihaela Grigorean
Georges Guelfand
(France, FR)
Cher Basarab,
Dans les temps que je consacre à la réflexion et à l'écriture, il n'est d'instant où je ne pense à toi.
Il est curieux de voir comme certaines rencontres guident nos pas.
C'est pourquoi je me joins bien modestement aux si brillants hommages que tu reçois en tes
70 printemps!
Amitié fraternelle,
Georges Guelfand Directeur Général qualitative research de SYNOVATE France, Enseignant à l'Université Paris - Dauphine
Alexandre Herlea
(France, FR)
Bon anniversaire, cher ami et collègue de génération,
Bon anniversaire Basarab.
J'ai connu ton nom avant de te connaitre. Il a commencé à circuler, dans la deuxième moitié des années 1950, quand ceux nés en 1942, comme nous, débutaient leur participation aux olympiades de mathématiques, physique et littérature. Tu étais parmi les meilleurs pour arriver à obtenir dans une année, en 1959 si ma mémoire est bonne, les premiers prix, au niveau national, dans les trois disciplines. Un exploit, à ma connaissance, jamais atteint ni avant, ni après.
Perçu comme un jeune espoir de la physique roumaine tu as su pourtant poursuivre ta voie, celle d'une approche holistique, prélude de la Transdisciplinarité. Tes capacités de transgresser les frontières des disciplines et celles de synthèse, ta curiosité et ton ouverture sur le monde t'ont poussé sur le devant de la scène dès ta première jeunesse. Je me rappelle de l'intérêt suscité par la publication, en 1968, de ton livre sur le poète et mathématicien roumain Dan Barbilian, intitulé : «Ion Barbu – Cosmologia jocului secund» que j'ai lu avecémerveillement.
Ensuite j'ai perdu ta trace pour te redécouvrir, dans les années 1970, à Paris où tu avais choisi la liberté, comme moi. Tu continuais ta carrière de physicien des particules élémentaires au CNRS, tu t'affirmais dans les milieux intellectuels de l'émigration roumaine et avais commencé à entretenir une relation privilégiée avec Stéphane Lupasco. Ce dernier t'a montré la voie qui fera de toi le porte drapeau de la Transdisciplinarité.
Je t'ai suivi et suis fier d'avoir été parmi les premiers membres du CIRET et d'avoir contribué à la diffusion de ton æuvre, en commençant par la publication, en 1986, dans le « Bulletin de la Société Française d'Histoire des Sciences et des Techniques », dont j'étais rédacteur, d'un compte rendu de ton livre: «Nous, la particule et le monde», qui venait de paraitre et avait reçu la médaille d'argent de l'Académie des Sciences. Tu me l'avais offert avec une très belle dédicace qui se termine par les mots : «en signe d'une inébranlable amitié ». Une amitié que tu m'as toujours témoignée et que j'espère avoir réussi à te rendre.
Pour moi, professeur d'Histoire des Techniques, la Transdisciplinarité fait partie intégrante de ma profession, celle d'enseignant-chercheur. L'Histoire des Techniques, la plus jeune branche de l'Histoire, n'ayant acquis que tardivement sa reconnaissance académique, est évidement un domaine où l'approche transdisciplinaire s'impose d'elle même. D'ailleurs, en ce qui concerne la place de la Transdisciplinarité au niveau de l'enseignement, toi Basarab, tu l'aspromue avec beaucoup de force.
Mais j'ai été également conscient de l'importance de l'approche transdisciplinaire, dans mes autres responsabilités, notamment celle de ministre de l'Intégration Européenne du Gouvernement de la Roumanie. Comme dans le cadre des mes activités universitaires, j'ai pu apprécier les bénéfices qu'on peut tirer d'une telle approche.
Car la Transdisciplinarité n'est pas seulement une vision enrichissante intellectuellement, elle est également pétrie d'un pragmatisme qui nous aide à définir les meilleures voies d'action. Et surtout, elle permet de marier, en mettant en évidence les interdépendances, les dimensions morales et spirituelles avec la matière et l'action concrète. A mes yeux c'est un aspect fondamental, seule garantie d'un avenir pour un Monde meilleur, que nous appelons tous de nos væux.
Je suis persuadé que l'approche transdisciplinaire continuera à se développer et à se répandre. Je te remercie Basarab pour tout ce que tu as fait pour le développement de la Transdisciplinarité, contribuant ainsi à l'évolution de notre regard sur le Monde, un monde unitaire et en processus accéléré de complexification.
Avant de finir et te présenter encore une fois mes væux de «Bon anniversaire» je souhaite t'exprimer, cher ami, mon regret de n'avoir pu être plus présent dans le débat portant sur la Transdisciplinarité et mon espoir d'y être, désormais, d'avantage impliqué.
Alexandre Herlea
Cristina Hermeziu
(France, RO)
Stimate Basarab Nicolescu,
Cu multa caldura va trimit un gand sper luminos, cu urari de sanatate si de buna energie, in tot ce creati inspiratie si daruire in continuare, asa cum, de citiva ani de cand am sansa sa va cunosc, simt ca impartasiti celor din jur.
LA MULTI ANI! Cu pretuire, Cristina Hermeziu
Radu Homescu
(Romania, RO)
O urare în limba ebraică: AD MEA VEESRIM!, adică La 120 de ani ! ‒ vârstă necesară pentru realizarea cât mai laborioasă a studiilor de transdisciplinaritate în ştiinţă, spiritualitate şi societate !
Lecturând mesajele postate pe site-ul aniversar, am constatat că ele se constituie în sincere onoruri, fapt ce mi-a adus aminte de ceea ce spunea Fr. Bacon în Essays (în anul 1561):
"It is an assured sign of a worthy and generous spirit, whom honor amends"
Toate aceste urări şi gânduri sincere pe care le adresez mult preţuitului meu coleg de facultate, mai tânăr cu un an decât mine, sunt pentru a fi auzite de Creator spre a-i dărui încă 50 de ani.
Repetând urarea în limba ţării Sfinte, aş spune, apăsat: Ad mea Veesrim, Kmo ve Esrim ! ‒ La 120, ca la 20 !
LA MULTI ANI!
Radu Homescu Prof. univ. dr./et/ Former Ambassador
Dan D. Iacob
(Romania, RO)
Adrian Iosif
(Romania, RO)
Stimate Domnule Academician,
Va urez la multi ani si multa sanatate!
Se spune ca la umbra marilor copaci nu creste iarba.
Si totusi, Dumneavoastra sunteti o exceptie de la aceasta zicala: la umbra Dumneavoastra poate creste oricine are inima si mintea deschisa, doar buruienile se sufoca!
Sunt fericit pentru ca am avut sansa de a creste in umbra Dumneavoastra.
La multi ani!
Adrian Iosif
Ploiesti
Mitropolitul Iosif
(Romania, RO)
Stimate Domnule Profesor, chiar daca au trecut aproape 10 zile de la Sarbatoarea Buneivestiri, cand ati implinit frumoasa varsta de 70 de ani, imi permit sa va urez sa aveti si de acum inainte ani multi si binecuvantati. Rog pe Bunul Dumnezeu sa va daruiasca sanatate si mult spor in ceea ce faceti, alaturi de toti cei dragi din familie.
La multi ani!
Mitropolitul Iosif
P a t r i a r h i a R o m a n a / P a t r i a r c a t d e R o u m a n i e Mitropolia Ortodoxa Romana a Europei Occidentale si Meridionale / Metropole Orthodoxe Roumaine d'Europe Occidentale et Meridionale
Pr. George Istodor
(Romania, RO)
Domnule academician Basarab Nicolescu, ma bucur mult si va felicit pentru implinirea frumoasei varste de 70 de ani. Cu siguranta au fost ani rodnici, in care cercetarea savanta s-a imletit cu deschiderea fata de alte domenii ale cunoasterii. In tot acest rastimp, v-ati facut multi prieteni dar si ucenici. In ceea ce ma priveste am apreciat deschiderea dumneavoastra fata de dimensiunea religioasa autentica, predispozitia fata de dialog si, nu in ultimul rand,capacitatea de a veni in intampinarea solicitarilor de ajutor din partea teologilor. Am pretuit atitudinea ferma fata de scientism, materialism sau ateism, fata de toate ideologiile de ieri si de azi, ce fac atat de mult rau atat teologiei cat si stiintelor. Echipa facuta cu domna Magda Stavinschi a determinat succesul programelor de cercetare.
La acest moment aniversar va urez sanatate, putere de munca si tot binele din lume.
Cu drag,
Pr.Prof.Dr.George Istodor
Clara Janés
(Spain, SP)
Chris Knight
(United Kingdom,
EN)
Congratulations on his birthday to one who in his Romanian homeland has fostered the dialogue between science and theology in a unique and fruitful way.
Chris Knight Executive Secretary International Society for Science and Religion
Liciniu A. Kovács
(Romania, RO)
La împlinirea unui număr rotund de ani, urez distinsului domn academician multă sănătate şi puterea de a genera, prin deducţii perfect corelate cu rafinamentul intelectual al domniei sale, acele entităţi conceptuale care corespund tuturor nivelelor posibile de realitate.
La Mulţi Ani!
dr.ing. Liciniu A. Kovács Facultatea de Business a U.B.B. Cluj-Napoca http://www.liciniu.ro
Elliot Leader
(United
Kingdom, EN)
Dear Basarab,
A long, long time ago ‒ many decades in fact ‒ I found in Paris a young physicist who impressed me with his ability, but above all, with his passion for physics. There followed many wonderful periods of collaboration, which were not only rewarding from the point of view of the work achieved, but also, and perhaps this was the most important element, from the point of view of the warm human interaction involved. This young physicist matured, but did so in a way that contradicted the usual maturation process of growing conservatism and narrowing of interest. Indeed as the years went by he constantly invented new interests and embraced them with the same wonderful passion that I had admired when we first met.
Dear Basarab, I wish you a very happy birthday and many more to follow. May your work continue to flourish and your passion never die.
Elliot Leader Professor of Physics at Imperial College, University of London Founding member of CIRET
Felippa Lobato
(Portugal)
Felippa Lobato
(Portugal)
Ioan Macri
(Romania, RO)
Dragă Basarab,
La ceas de solemnă aniversare, de împlinire a vârstei biblice de 70 ani îţi urez mulţi ani de-acum înainte cu sănătate, bucurii şi frumoase realizări, să fi asemăna personajelor biblice în har şi înţelepciune !
Vechiul tău coleg de liceu, Ion Macri
Thierry Magnin
(France, FR)
C'est avec joie que
j'apporte mon témoignage sur le travail de
pionnier de Basarab, dont j'ai moi-même
bénéficié comme physicien et théologien. A
l'occasion de ses 70 ans, je veux lui dire
ma reconnaissance d'avoir su ouvrir nos
esprits à d'autres formes de logiques que
celles classiquement utilisées, comme les
logiques de l'antagonisme à partir de
Lupasco et de la notion de niveau de
réalité. J'ai moi-même vérifié la fécondité
de telles approches aussi bien en physique
qu'en théologie, au temps de la complexité.
La contradiction n'apparaît plus ainsi comme
un échec de la raison mais comme la
condition d'incomplétude dans laquelle une
joyeuse liberté de recherche peut surgir,
loin des totalitarismes enfermants.
Merci Basarab d'être ainsi une sorte
d'apôtre de l'ouverture, ouverture au monde,
aux autres, à ce qui traverse nos
disciplines, nos intelligences et nos
coeurs! Sans oublier l'ouverture au
spirituel qui nous fait entrevoir ensemble
l'invisible qui nous habite et nous
appelle!"
P. Thierry Magnin
Recteur de l'Université Catholique de Lyon,
France
Jean-François Malherbe
(Switzerland, FR)
Pratiques de vérité dans l'espèce « fabulatrice »
Mon cher Basarab,
soixante-dix ans! Cela appelle l'évocation de quelques bons souvenirs, notamment sur le mode autobiographique. Il me semble que je puis rendre hommage à ta lucidité et à ton sens critique en t'offrant le texte que tu trouveras en annexe et que j'ai intitulé "Pratiques de vérité dans l'espèce fabulatrice". Au physicien, au spirituel que tu es, sans oublier le poète métaphysicien, je dédicace ce texte qui est destiné à rejoindre une publication collective sous la direction de Jacques Quintin. Merci d'accepter ainsi le témoignage de toute mon amicale gratitude.
Jean-François Malherbe Ordinario in filosofia morale presso l'Università di Trento (Italie)
Le « récit de vie » est une pratique particulièrement féconde dans la construction de sens. Cette pratique – également utilisée dans différentes thérapies ‒ soulève la redoutable question de savoir dans quelle mesure les récits ainsi élaborés et recueillis sont fiables. Le fait qu'ils sortent de la bouche de sujets s'exprimant en leur nom propre ne suffit pas à en garantir la fiabilité. Les humains appartiennent, en effet, à cette espèce très particulière que Nancy Huston a joliment qualifiée de «fabulatrice».[1] Et mon expérience personnelle [2] comme la pratique de l'éthique dans une «P'tite École de philo de vie »[3] attestent elles aussi que c'est par le travail d'une sorte de «logos fabulateur» que les humains construisent un sens à leur vie. C'est la question de la vérité de ces discours que je voudrais discuter ici en formulant – d'un point de vue philosophique ‒ une hypothèse que je propose à la discussion des lecteurs.
*
Les « dynamiques » qui me constituent sont multiples. Elles forment un réseau d'interactions complexes. Pour tenter de démêler ce réseau, je ne puis faire autrement que d'en présenter successivement les éléments. C'est un artifice que m'impose mon langage, forcément linéaire : C'est comme si, pour décrire un magnifique chandail, mon langage me contraignait à le défaire et à reconstituer les pelotes de laine utilisées pour le tricoter. Je sollicite donc la bienveillance du lecteur et l'invite à considérer que chacune des dynamiques que je décris est en interaction perpétuelle avec les quatre autres.
*
«Je» parle des dynamiques qui « me » constituent. Qui désignent ces pronoms ? Qui dit «je» quand je dis «je» ? Je suis tenté de répondre: «C'est moi !». Et, en même temps, je dois bien reconnaître que c'est aussi « du non-moi » car mes mots appartiennent à un langage que je n'ai pas inventé mais hérité. Mon langage marque la présence d'autres en moi. Je suis un héritier langagier. Et ce langage hérité me raconte que je suis aussi un héritier biologique. Je réalise que ce que je me raconte s'entrelace avec ce que d'autres racontent. Je prends conscience que mon propre récit prolonge les leurs. Ils ont raconté que je ressemble à mon père et je le crois; bien que, sous certains aspects, ce soit plutôt à mon oncle maternel que je ressemble. Mais ce sont eux encore qui m'ont dit qu'il est mon oncle.... Bref, je ne puis dire « je » que parce que d'autres m'ont dit «tu» et plus anciennement encore ont parlé du nouveau-né puis de l'enfant que j'ai été : «Il ressemble à son père, n'est-ce pas ?» Bref, je réalise que j'ai été d'abord un «il» dans la conversation des autres, puis un « tu » quand ils m'ont parlé et enfin un «je» lorsque j'ai pris conscience de ma réalité. C'est-à-dire lorsqu'une différence est apparue entre «moi» et «non-moi», entre mon identité et ce qui n'est pas elle et que je ressens comme altérité.
Deux dynamiques se manifestent déjà dans ces premières remarques: une dynamique de conformité et une autre de spontanéité. Elles sont inséparables même s'il va falloir en parler successivement. Elles se frottent l'une à l'autre dans une tension qui me constitue. Je prends conscience de mon existence lorsque ma spontanéité se heurte à des obstacles, lorsqu'une tension apparaît entre «je veux» et «tu dois». D'autres attendent de moi d'autres actes que ceux que j'accomplirais spontanément. C'est précisément pour cela qu'ils sont des «autres». L'éducation qu'ils prétendent me donner vise à me faire quitter ma spontanéité ou du moins à en prendre distance et à la rendre «raisonnable». J'apprendrai d'ailleurs que le verbe éduquer vient d'un mot latin qui signifie «conduire hors de». Les exigences de mes éducateurs me mettent en effet «hors de moi». Si je me laisse entièrement canaliser par leurs «tu dois» (ou leurs formes apparemment assouplies comme «ne devrais-tu pas... ?») je me perds. Me conformer aux requêtes de leurs fabulations à propos de «ce qui vaut mieux» pour moi tuerait ma spontanéité. Et en même temps, je redoute qu'ils me rejettent si je ne me conforme pas (un minimum) à leurs fables.
Mais qu'est-ce que cette spontanéité que je prétends mienne ? J'apprends, dans la langue que j'ai héritée, que le mot spontanéité renvoie à «ce qui coule de source». Et, en effet, je me sens emporté par un courant qui coule d'amont en aval : je vieillis. Je n'échappe pas à l'entropie. Je suis inscrit dans un processus irréversible qui m'inscrit dans le temps: naissance, croissance, maturation, épanouissement, vieillissement et bientôt aussi dégradation et mort. Ce courant doit bien venir de quelque part, d'une source. D'une source qui serait la source la plus intime de ce que je suis. Mais le courant est trop fort. Il est vraiment irréversible. Et je ne puis remonter jusqu'à cette source. Elle m'est inaccessible. Cependant, je dois bien en supposer l'existence et derrière elle une nappe phréatique... Finalement je ne peux tenter d'en deviner les traits qu'à partir des résistances que le ruisseau qui en découle oppose à sa canalisation. Je dois bien reconnaître qu'il y a en moi une part de moi qui me reste inaccessible... Il faut pourtant que j'en parle si je ne veux pas mourir dans la conformité. Mais de quelle conformité s'agit-il? Ou, plutôt, à quoi s'agit-il de me conformer? Aux oukases de l'altérité ? Mais qu'est-ce que j'en sais? Sont-ce bien les autres qui formulent ces exigences que ma spontanéité juge arbitraires ? Ne serait-ce pas plutôt moi qui les leur attribue ?
Bref, mes «je veux» comme les «tu dois» dont la tension me constitue ne sont-ils pas des fables? Sans aucun doute. Mais je ne l'ai compris et accepté que tardivement, après avoir consacré beaucoup d'énergies à «me construire». C'est, en effet, au cæur même d'une dynamique de créativité personnelle que j'ai été confronté à mes «belles histoires fausses». Pour résister à la conformité sans pour autant être rejeté, je me suis construit des masques assortis aux différents rôles que je voulais ou devais jouer. Rôles de fils, d'écolier, d'ami, d'étudiant, de conjoint, de père, de professeur, de citoyen, d'écrivain, etc. Toute une panoplie de prêts-à-porter selon les circonstances. J'ai construit ces masques à partir de qui je crois que je suis, et de ce que je crois que les autres attendent de moi: les autres personnes, qui ont elles aussi un visage «personnel», les institutions impersonnelles et la «nature» c'est-à-dire mon environnement proche et l'univers lointain. Ces constructions n'étaient pas sans fondement mais elles comportaient aussi des erreurs d'appréciation car certaines attentes auxquelles je me suis conformé sont apparues ensuite comme purement imaginaires. J'ai bien dû reconnaître que je connais mal ce qui est effectivement attendu de moi (si l'on attend effectivement de moi quelque chose). D'autre part, j'ai bien dû réaliser aussi que «qui je suis» ne correspond pas nécessairement à «qui je crois être»: je me connais mal et j'en suis même venu à me demander s'il existe un réel «qui je suis» ! Ma construction s'est donc effectuée en courant de considérables risques d'erreurs.
Heureusement, des protestations se sont manifestées à l'encontre de mes erreurs. Elles ont pris la forme de «surprises». Une surprise survient lorsque les choses ne se passent pas comme je m'y attendais. Il arrive que je me surprenne moi-même en posant des actes qui m'étonnent, qui ne correspondent pas à «qui je crois être». Ce sont d'ailleurs ces actes bizarres qui m'ont obligé à parler de «qui je crois être» plutôt que de «qui je suis». Il arrive aussi que d'autres me surprennent en posant des actes qui ne correspondent pas à ce à quoi je m'attendais de leur part. Ce sont d'ailleurs ces actes bizarres qui m'ont obligé à en rabattre de ma prétention de connaître les autres. Ils arrivent aussi que l'environnement me surprenne et que ma vision du monde soit contredite. Les «surprises» sont comme des réfutations qui m'obligent à accepter que mon savoir est en réalité très hypothétique. Je forme une grande quantité de conjectures et la vie, en moi, comme à travers les autres et le monde, m'oblige à opérer entre elles une impitoyable sélection et à en reformer de nouvelles qui, à leur tour, etc. [4] Mais cette sagesse ne m'a pas été accessible d'emblée car je me suis entêté à de nombreuses reprises dans mes perceptions fausses et dans les constructions erronées qui s'ensuivaient. Je me suis alors raconté de «belles histoires fausses». Je les ai aussi racontées à d'autres qui y ont cru plus ou moins. Ces histoires sont belles car elles me rassurent. Elles ne sont pas des mensonges. J'y crois dur comme fer. Je suis sincère. C'est mon intérêt d'y croire. Elles n'en sont pas moins fausses et de nouvelles «surprises» qui les contredisent reviennent à la charge pour me le signifier, ce qui loin de me rassurer, m'inquiète plus encore. Ma parole met de l'ordre en moi et autour de moi. Mais l'ordre, ce n'est pas la vérité. Une illusion, en effet, peut être très ordonnée. Face à l'évidence d'une surprise qui les réfute, il m'arrive de persister dans mes «belles histoires fausses» et même de les renforcer à l'aide de mensonges de plus en plus délirants et de plus en plus nombreux. Mais j'ai appris aussi à accueillir les «surprises», à accepter les réfutations qu'elles m'imposent et à tâcher de me formuler d'autres hypothèses de vie. La porte de l'harmonisation s'est alors entrouverte.
Quel est le critère qui permet de discriminer les surprises-confirmations des surprises-réfutations ? Face à une surprise, je serais étourdi de changer immédiatement de fable. Je ne serais alors qu'une girouette agitée par des vents contraires. Mieux vaut tenter d'abord de vérifier si mes fables actuelles peuvent absorber la surprise ; si tel est le cas, les surprises provoquent mes fables à épanouir leurs potentialités créatrices. Si le pouvoir d'harmonisation de mes fables se trouve accru, c'est que ces fables sont de véritables aides à vivre. Si, au contraire, leur pouvoir d'harmonisation vitale se rétrécit en présence d'une surprise, c'est que mes anciennes fables ont fait leur temps et sont appelées à céder le pas à de nouvelles. Si je ne les remettais pas en chantier, je m'enfermerais dans mes mensonges et aucune harmonie vécue nouvelle ne pourrait s'ensuivre mais seulement la satisfaction mentale d'être logiquement cohérent. Le critère est par conséquent de l'ordre de l'harmonie vécue, de la congruence existentielle, et non de la cohérence logique, purement abstraite.
L'affabulation semble incontournable. Et selon que j'accueille ou non les surprises de la vie, et que je les accueille avec justesse, je m'y construis ou je m'y détruis. C'est l'accueil des surprises qui inaugure la dynamique de l'authenticité: elle consiste pour un «je» en la construction de sa propre harmonie au croisement des deux dynamiques de spontanéité et de conformité. Cette construction est un véritable travail d'accouchement consenti dans un contexte marqué par de nombreuses incertitudes. La mère-source se connaît mal et elle est effrayée à la perspective des douleurs de l'enfantement. Le père-loi est tout aussi mal connu et surtout mal assuré du cadre qu'il doit imposer. La relation institutionnelle entre la mère et le père est floue elle encore. L'enfant, quant à lui, est un total inconnu aux yeux de ses parents et bientôt à ses propres yeux. Il n'apprendra à se connaître que dans le dialogue véritable avec ces autres inconnus que la vie mettra sur son chemin. À lui seul, il ne pourrait même pas concevoir la possibilité de ce travail maïeutique. Les fables soliloques donnent du sens, certes, mais surtout de l'aveuglement voire de la cécité. En revanche, la rencontre d'une pluralité de fables nous rend tout à la fois plus perspicaces et plus fragiles. Cette fragilité est celle de l'amour et elle devient une grande force lorsqu'on l'accepte. L'amour est une histoire qu'on se raconte ensemble pour rendre la vie viable. Il est source de récits qui deviennent notre réalité. «Je t'aime» signifie: je veux que nos histoires s'imbriquent l'une dans l'autre, qu'elles se contestent et s'activent l'une l'autre. Confrontées aux fables de l'autre, les miennes prennent toujours un coup ! De prime abord, l'autre est toujours un «barbare» dont je ne comprends pas la langue, un «idiot» qui est fier de particularités qui m'irritent ou font ma honte, d'un «hérétique» qui voit les choses d'une façon si bizarre que je ne puis tolérer son regard. L'harmonisation suppose par conséquent que j'apprivoise les peurs que suscitent en moi ces inconnus, que j'apprenne leurs langues et leur enseigne la mienne, que je considère nos différences comme des richesses plutôt que comme des menaces.
Mais quelle est au juste ma propre langue ? Ni celle de ma mère car il ne suffirait pas de m'en inspirer pour trouver l'harmonie. Ni celle de mon père car ilne suffirait pas de l'écouter pour trouver mon unité. C'est une langue inconnue. Nous allons devoir l'inventer en nous enseignant les uns aux autres les quelques rudiments que nous avons déjà pu élaborer en accueillant les surprises. C'est tout un travail car il s'agit d'habiter nos questions sans vouloir à tout prix y répondre. Et de nous laisser habiter par elles. Nous constatons alors que souvent encore nous préférons mentir et croire à nos mensonges. C'est plus simple. Moins épuisant, du moins à première vue. Mais nous nous enfermons alors dans l'esclavage des exclusions mortifères. Les fables sont incontournables. Celles qui excluent et opposent sont mauvaises car elles sabotent le travail. Celles qui incluent et rassemblent sont bonnes car elles provoquent le travail. Cette classification dichotomique est toutefois trop schématique. Ce qui est bon et ce qui est mauvais n'apparaissent tels que provisoirement. L'expérience montre que le provisoirement bon résulte de la déprise à l'égard du mauvais. Et, lorsqu'il a donné naissance au bon, le mauvais devient bon à son tour. Bref, les pèlerins apprennent que la liberté consiste à défroquer d'une fable pour en revêtir une autre moins mal ajustée qui, à son tour sera abandonnée pour une suivante...
Cette forme de liberté contribue à écarter le risque de se fracasser sur la fable moderne de l'autonomie insulaire – que j'appellerais plutôt «autarcie» ‒, sans lien, sans réciprocité. Les fables héritées ou construites sans lucidité sont pauvres et nous appauvrissent. Les fables volontaires ou du moins consenties sont riches et enrichissantes. Et le travail de l'éthique consiste à substituer l'enrichissement par les secondes à l'appauvrissement par les premières. Ce travail s'accomplit dans le dialogue entre «enfants en train de naître», entre enfants qui posent mille et une questions sans pouvoir répondre à la plupart d'entre elles, entre enfants qui s'entraident à préférer l'incertitude assumée aux réponses toutes faites assénées par les peurs qui parfois encore les assaillent.
C'est ainsi que se dessine la cinquième dynamique, celle de la spiritualité.[5] Elle prolonge la dynamique d'authenticité lorsque celle-ci prend de son propre mouvement une conscience déprise de toute certitude. Ou, plus exactement : une conscience disposée à se laisser déprendre de toute certitude au sujet de son propre mouvement.[6] C'est la dynamique d'une déconstruction artisanale de ses propres certitudes sur soi-même. « Artisanale » car il n'y a pas de méthode universelle que l'on puisse suivre. Il s'agit en quelque sorte de bricolage qui, comme tout bricolage, bénéficie de l'expérience accumulée par le bricoleur et de l'expérience que lui partagent ses amis bricoleurs. Pour employer une autre image, on pourrait dire qu'il s'agit d'une respiration: inspiration et expiration. Chaque expiration défait l'inspiration qui la précède et chaque inspiration refait que ce l'expiration précédente a défait et que la suivante va défaire à son tour. Cette dynamique est patiente car il faut des milliers d'inspirations et d'expirations pour se tenir en vie. Elle est aussi thérapeutique car elle prend soin de soi. Et elle consiste pour le pèlerin dans l'acte d'assumer son humaine condition: solitude, finitude et incertitude. Il s'agit de me laisser déprendre de mes «belles histoires fausses» par les «surprises» tout en sachant que de nouvelles «belles histoires fausses» renaîtront indéfiniment de la déconstruction des précédentes. Il s'agit d'accepter que le soleil est inaccessible tout en me réjouissant de pouvoir marcher dans sa lumière. La dynamique spirituelle s'exprime par conséquent à travers une triple «connaissance négative» [7]: connaissance de moi-même, des autres humains et des différents niveaux de contexte de nos interactions (les institutions, l'environnement proche et l'univers lointain). C'est alors que je réalise que je suis une partie de l'inconnaissable Tout. Une partie à la fois infiniment petite, infiniment indispensable et infinitésimalement responsable du Tout. Je perçois alors qu'à travers ma propre respiration, c'est le Tout qui respire !
*
Soulever la question de la vérité dans l'espèce fabulatrice semble aboutir dans une impasse : il n'y aurait que des fables, des illusions et des mensonges ! Mais cette impasse est encore liée à une fable : la fable dualiste qui oppose le vrai et le faux comme deux réalités mutuellement exclusives. Une autre fable a vu le jour – ou plutôt renaît – ces temps-ci, qui s'appuie sur une logique qui inclut les tierces positions plutôt que de les exclure. [8] Hegel écrivait que «le vrai n'est pas seulement vrai comme substance mais tout autant comme sujet [9]». Il serait temps de radicaliser sa découverte et d'affirmer que «le vrai est tout simplement vrai comme sujet», du moins dans l'espèce fabulatrice. Il est intéressant de remarquer que le mot français «vérité» peut traduire deux vieux mots grecs bien différents: alètheia qui signifie «dévoilement» et apocalupsis que l'on peut rendre par «révélation». Alètheia signifie «enlever la couverture, dévoiler» tandis qu'apocalupsis désigne une révélation presque au sens de «strip-tease». Dans la vérité-alètheia, c'est le sujet connaissant qui enlève la couverture recouvrant ce qu'il veut connaître. Dans la vérité-apocalupsis, c'est l' «objet» qui prend la position du sujet et se donne à connaître en se révélant, en enlevant lui-même les voiles qui le recouvrent.
Le développement de la question de la vérité dans l'espèce fabulatrice nous invite à nous déprendre du la « vérité-dévoilement » au profit d'une «vérité-révélation».
*
S'agit-il là d'une nouvelle fable ? Assurément. J'espère simplement l'avoir racontée lucidement et rester ouvert à sa réfutation. Pour le moment, elle me sert de béquille dans mon pèlerinage, en attendant d'en découvrir une meilleure.
Il s'agit en définitive de consentir à se raconter joyeusement des fables, tout en gardant le sens du tragique de l'existence d'où peuvent surgir ces surprises qui les réfutent et nous appellent à en forger d'autres. La vérité n'est plus alors la qualité intrinsèque d'une histoire (dogmatisée) mais celle du processus ouvert par lequel, de conjectures en réfutations successives, je cherche à tricoter de l'harmonie en me déprenant patiemment de mes dysharmonies...
Jean-François Malherbe
30 janvier 2012
[1] HUSTON Nancy : L'espèce fabulatrice, Actes Sud/Leméac, Arles/Montréal, 2008.
[2] Voir Cheminer vers soi. Hommage à Jean-François Malherbe pour son soixantième anniversaire, sous la direction de Jacques Quintin, Liber, Montréal, 2010.
[3] Voir http://arc-en-ciel.meyland.ch/
[4] Voir à ce sujet mon ouvrage La philosophie de Karl Popper et le positivisme logique, PUF, Paris, 1977, 1979; et l'édition de poche: Liber, Montréal, 2011. Voir aussi mon «Souffrir Dieu» La prédication de Maître Eckhart, Cerf, Paris, 1994, 2000, 2010. Dans ces deux ouvrages, le thème de la «négativité» du savoir ‒ conjecture et réfutations chez Popper; théologie négative chez Eckhart ‒ joue un rôle essentiel.
[5] Je précise d'emblée que je n'entends pas ce mot dans le sens où il a été récupéré par diverses religions. Celles-ci opposent habituellement l'esprit et la matière comme s'ils étaient des réalités mutuellement exclusives. Pour ma part, je considère qu'il s'agit là d'une des fables les plus mortifères que se racontent les cultures occidentales. Je serais à cet égard plutôt spinosiste que platonicien ou cartésien. Voir à ce sujet mon prochain livre Tendre l'oreille à l'inouï. L'éthique de quelques philosophes hérétiques, Cerf, Paris (à paraître en 2012 ou 2013).
[6] Cette conception non dualiste du « spirituel » est partagée par un saint Docteur de l'Église catholique et un hérétique qu'elle a immolé par le feu : Jean de la Croix et Giordano Bruno. Voir à ce sujet mon texte Hérésie et spiritualité. Jean de la Croix et Giordano Bruno, Les Cahiers Villard de Honnecourt, N° 80, 2011, pp. 91-101.
[7] On trouvera un développement à ce sujet dans mon livre «Souffir Dieu», La prédication de Maître Eckhart, Cerf, Paris, 1994, 2000, 2010.
[8] Voir à ce sujet mon texte Esquisse d'une histoire de l'éthique à l'aune du tiers-inclus, in: Basarab Nicolescu (sous la direction de): À la confluence de deux cultures, Lupasco aujourd'hui. Actes du colloque international UNESCO, Paris, 24 mars 2010, «Oxus», Paris, 2010, pp. 40-53.
[9] Préface à la Phénoménologie de l'Esprit.
Malibran-Music
(France, FR)
Nous avons eu l'honneur de vous rencontrer plusieurs fois et même d'écouter votre belle voix (n'est ce pas notre spécialité ?) lors de plusieurs conférences suivies avec le plus grand intérêt.
Puisque l'occasion nous en est donnée aujourd'hui permettez nous de vous transmettre nos meilleurs væux d'anniversaire.
Alain et Floria QUINCEY Malibran-Music
Cantemir Mambet
(Romania, EN)
Today, we celebrate the 70th anniversary, even though time doesn't exist.
Sometimes we are so certain about our place, even though that place is in the middle of a labyrinth.
Throughout, in between and beyond all these it is possible to meet Basarab Nicolescu, magister and companion.
Happy anniversary/ La multi ani,
Cantemir Mambet
Andrei Marga
(Romania, RO)
Imprejurarea ca profesorul Basarab Nicolescu implineste sapte decenii nu ne vine a crede. Faima sa l-a precedat in multe locuri, oricum si atunci cind a venit la UBB, incât am putea fi rezervati in judecata de adineaori. Dar tineretea cautatoare a spiritului sau neastimparat ne-a indemnat mereu sa-i atribuim alta virsta. La UBB el a adus suflul unei culturi stiintifice solide ‒ ceea ce a fost salutar. El s-a avântat apoi pe terenul care nici astazi nu este cu adevarat destelenit al interdisciplinaritatii si a poposit in viziunea transdisciplinaritatii, care in zilele noastre se dovedeste a fi cea mai fructuoasa. Basarab Nicolescu a pus multi tineri pe ruta reflectiei specializate, cu intuitii si concepte noi, incât urmele sale se vad deja. Ii sintem recunoscatori pentru toate acestea si pentru multe altele. Va rog sa-i transmiteti eminentului profesor gratitudinea pentru cooperarea pe care am avut-o ‒ in pofida asprimii epocii de fata din Romania, pe care am parcurs-o impreuna ‒ si urarea sincera de a ne invita sa-l sarbatorim la multe, cât mai multe, ocazii.
La multi ani, Basarab Nicolescu!
Andrei Marga
Axia Marinescu
(France, RO)
Mi-aduc aminte ca in una dintre primele noastre intalniri, am vorbit despre Sf. Ioan Scararul, muzica si poezie. M-am bucurat sa descoper in persoana dumneavoastra, nu numai un om de stiinta proeminent, ci si un spirit generos si cald.
Va doresc ca, prin acest an care se alatura frumosului drum al vietii dumneavoastra, sa mai urcati inca o treapta spre un nivel de realitate luminos , unde sa intrezariti cu inima, valul pretios al tertului ascuns...
La multi ani! Va imbratisez cu drag,
Axia Marinescu pianista Conservatorul Regal din Bruxelles Facultatea de filozofie din Paris- Sorbonne
Ana Cecilia Espinoza Martínez
(Mexico, EN)
Dear Dr. Nicolescu,
Do receive my kindest regards and very best wishes on your 70TH anniversary.
May health, joy and peace accompany your life.
Long life to your work on transdisciplinarity and thank you for such an important contribution. Many of us are inspired by it.
With sincere appreciation,
Ana Cecilia Espinoza Martínez Academic President of Arkos University,
México
Adriana Mihaela Macsut
si Stefan Grosu
(Romania, RO)
Stimate Domnule Academician Basarab Nicolescu,
Am avut onoarea de a va cunoaste. La ceas aniversar va uram sa aveti in continuare putere de munca pentru ca noi, cititorii dumnevoastra, sa ne putem impartasi sufletul cu cartile minunate ale domniei voastre. Sa ne traiti intru multi ani cu iubire, sanatate si fericire!
Cu deosebita consideratie,
Adriana Mihaela Macsut si Stefan Grosu
Solomon Marcus
(Romania, EN)
Basarab in his multiple aspects
vıewed by Solomon Marcus
I wrote several times on Basarab Nicolescu, at various moments on his life. I will indicate here 14 aspects of his personality (the list is not at all exhaustive) which deserve attention. They are different perspectives from which we can look at him and understand him. The order is random.
1) B.N. on GOOGLE.
2) B.N. on GOOGLE advanced scholar.
3) B.N. by his Romanian roots and links.
4) B.N. in the tradition of Romanian intellectuals coming back in Romania after they spent a period of intellectual training in some Western countries and proving to be able, by their creative work and by their action, to have a decisive influence in changing the Romanian society in the right direction (Kogalniceanu, Balcescu, Maiorescu, Haret, Lalescu, Procopiu, Stoilow, Moisil, etc.)
5) Trans as key in his thinking and action.
6) Bridging art and science.
7) Bridging science and religion.
8) Bridging science and the humanities (as an integrative step with respect to 6 and 7.
9) Discovering the universal relevance and impact of quantum mechanics.
10) B.N. by his mentors.
11) B.N. by his followers and disciples.
12) B.N. by his friends.
13) B.N. in the tradition of those Romanians who developed a creative work in France, opening new ways in art or in science (Xenopol, Tzara, Ghyka, FlorinVasilescu, Servien, Brâncu şi, Eliade, Ionesco, Cioran). I have already wrote on aspects 2, 5 and 9. Now I will say a few words about 4, a neglected, however important aspect of his personality. Basarab proved to be important not only by his writings, but also by his human presence, by his direct action, as a human being and by his capacity to capture by his discourse the attention of his listeners. He is an excellent example of what is called in communication theory the connative function (see Roman Jakobsons communication functions) and of what is understood in speech acts theory by Austin and Searle to interpret speech as a human action (in French, Quand dire. C'est faire). This happened often in Romanian history. The 1848 became possible by the way intellectuals like Kogalniceanu and Balcescu transformed speech in acts. Similarly, with Maiorescu, founding the Society Junimea (The Youth) and with Spiru Haret, whose parliamentary discourses remained as a historical moment in the evolution of Romanian education systems. A similar step was realized by Traian Lalescu, by his book on Romanian rights in the province of Banat, presented at the Peace Conference in Paris, after the First World War, and by his parliamentary report about the budget project for the year 1925. As a student, my generation took a great profit from professors with their PhD at Sorbonne (Paris) or Goettingen (Germany) or Roma (Italy): In the twenties and the thirties of the past century. After the long night of the communist dictatorship, in the nineties of the past century and the first decade of the 21st century, some great intellectuals, very successful in science or in art in the western world, are coming in Romania and we welcome their capacity to influence in the right direction Romanian history by both their creative work and by their direct action, as human beings. Basarab is such an example, Andrei Serban is another one. This makes the difference between Basarab and, for instance, Matila Ghyka, a Romanian author who, in the thirties of the past century, innovated the way to understand the art-science interaction. He remained only with his published work in Paris (translated in many languages). In the new condition, of globalization and of communication, of cognition and of culture, with the internet revolution, they can remain equally active in their Western place as well as in Romania. Geography is marginalized by history. One can alternate now different geographic places and be active in places far away each other. I can tell you how important is the action in Romania of a Romanian computer scientist Cristian Calude, whose permanent place is at the University of Auckland, New Zealand.
14) B.N. faced with some critical reactions.
To conclude, I will say that Basarab Nıcolescu is a prominent personality of today culture in general and of today Romania in particular.
Vistrian Maties
(Romania, RO)
Transdisciplinaritate – Mecatronică, o întâlnire a şteptată de aproape patru decenii
Cuvintele transdisciplinaritate şi mecatronică au apărut aproape simultan în literatura de specialitate, la începutul deceniului opt al secolului trecut.
Cuvântul mecatronică, brevetat de către japonezi, a fost utilizat pentru a descrie fuziunea tehnologică: mecanică-electronică-informatică. Conţinutul termenilor s-a îmbogăţit constant ca urmare firească a evoluţiei în dezvoltarea ştiinţei şi tehnologiei.
Înfiinţarea în 1987 a Centrului Internaţional de Cercetări şi Studii Transdisciplinare din Paris precum şi cărţile domnului academician Basarab Nicolescu au dat un impuls semnificativ mi şcării transdisciplinare pe plan internaţional. Privind mecatronica, evenimentele care au avut loc pe plan internaţional, în perioada 1980-1990, deciziile la nivel guvernamental, proiectele şi programele dezvoltate pentru promovarea filosofiei mecatronice în educaţie, cercetare şi dezvoltare tehnologică, au avut caracterul unei veritabile revoluţii.
Revoluţia mecatronică, a marcat saltul de la societatea informaţională la societatea bazată pe cunoa ştere.
Studiind cărţile: Transdisciplinaritatea. Manifest, respectiv: Noi, particula şi lumea, am intuit deschiderile extraordinare ce se conturează pentru mecatronică şi transdisciplinaritate deopotrivă. Astfel, în ianuarie 2007 i-am scris domnului academician, propunându-i ca temă de cercetare: Mecatronica ‒ mediu educaţional pentru promovarea transdisciplinarităţii.
Mi-a răspuns prompt. Domnule profesor, în luna martie voi fi la Cluj, la Universitatea Babes-Bolyai, Şcoala doctorală "Paradigma Europeană" unde voi preda cursul: Metodologia cercetării transdisciplinare. Să stabilim acum ora şi locul întâlnirii.
Sigur, am aflat programul cursurilor şi am fost prezent la startul activităţilor. Am urmat împreună cu doctoranzii întregul program, cursuri şi seminarii. La seminarii au fost invitate personalităţii marcante ale vieţii ştiiţifice şi culturale clujene, colaboratori apropiaţi ai domnului academician. Unul dintre invitaţi a fost regizorul Andrei Şerban.
Activităţile în ansamblu au fost pentru mine adevărate momente de înălţare spirituală.
L-am invitat şi, împreună cu doctoranzii, ne-au vizitat laboratoarele de mecatronică ale Universităţii Tehnice din Cluj-Napoca. La încheierea vizitei, după prezentarea demonstraţiilor, mi-a spus: domnule profesor, eu trebuie să învăţ mecatronică iar dumneavoastră trebuie să învăţaţi transdisciplinaritate.
A şa a început o colaborare care s-a dovedit a fi foarte benefică pentru miscarea transdisciplinară din România.
În anii următori am susţinut la fiecare serie de cursanţi câte un seminar cu tema: Mecatronică şi Transdisciplinaritate. Am fost onorat sa particip la şedinţele de sustinere a rapoartelor de cercetare de către doctoranzii domnului academician, precum si la sedinţele de sustinere publică a tezelor de doctorat.
În aprilie 2010 a participat ca referent ştiinţific în comisia de doctorat pentru susţinerea tezei cu tema "Cercetări privind potenţialul transdisciplinar al mecatronicii". În teză, doctorandul Sergiu Berian, profesor de fizică la Oradea, demonstrează că identitatea mecatronicii este trans-tematică, şi dezvoltă un model hexagonal pentru educaţie mecatronică integrală.
Am dat curs recomandării domnului academician şi, pe structura tezei, a fost realizată cartea: Transdisciplinaritate şi mecatronică, apărută la editura Curtea Veche, în noiembrie 2011. Prefaţa cu titlul "O carte eveniment", semnată de către domnul academician, marchează importanţa participării inginerilor români la mi şcarea transdisciplinară.
CIRET se dovede şte a fi un veritabil "turn de veghe" al mi şcării transdisciplinare pe plan mondial.
O confirmare recentă a acestui statut al CIRET este dată şi de faptul că domnul academician este editor şef al revistei: Transdisciplinary Journal of Engineering and Science, editată de: The Academy for Transdisciplinary Learning and Advanced Studies. Academia a fost înfinţată în anul 2000, în cadrul Texas Tech University din Lubok, Texas. În 2010 a fost finalizat campusul Academiei, generic numit "Satul transdisciplinar".
În anul 2008 Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca i-a acordat domnului academician titlul de Doctor Honoris Causa. Ne mândrim cu faptul că, în această calitate, este membru de onoare al staffului UTC-N şi nutrim speranţa că, astfel, se creează premisele pentru dezvoltarea în UTC-N a unui Centru pentru Învăţarea Transdisciplinarităţii şi Studii Avansate.
La ceas aniversar, îi urez domnului academician sănătate şi putere de muncă, pentru a susţine în continuare cu aceea şi tărie mi şcarea transdisciplinară în plan naţional şi internaţional.
LA MULŢI ANI !
Profesor Vistrian Mătie ş Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca
Daniela Micu
(Romania, RO)
Shelley Mitchell
(USA, EN)
As an American expatriate living in Venice, I met Basarab when he came there in 1986, to attend a UNESCO conference he had organized called Science and the Boundaries of Knowledge: the Prologue of our Cultural Past. I was invited to observe the conference by Michel Random. After the first day I invited Basarab, Michel, David Suzuki, Rupert Sheldrake and a few others to have dinner at my home. It was delightful and unusual being in the company of scientists who were deeply interested in questions of the human heart.
At that time my questions regarding the human heart had taken the form of wanting to write a play based on Gitta Mallasz's book, Talking with Angels (an account of her transcendent experience during the occupation of Hungary 1943/44). I had written her a letter asking if she would approve such a project and a day or so before the UNESCO conference I received her response. It was a resounding no, written in French, which I do not speak, and the details of which I could not decipher. At dinner I mentioned to Basarab that I had just received a letter from Paris regarding a project I was hoping to launch and asked if he would read it the hopes that, as a French speaker, he might find a shred of hope in it.
And he did find a shred of hope, but the hope was not in the letter; it was in the coincidence that upon seeing who it was from he paused, looked up and gently told me he knew Gitta! And that they had recently had lunch together! ...A very improbable coincidence shared by two strangers who at that instant became friends.
During the last 10 years I have performed Talking with Angels over 300 times, and each time I perform it Basarab is in my heart.His encouragement and friendship as I was developing the script helped me to find the nexus of the story. His books and writings continue to give me the courage and strength to go where that story goes, and ask the audience to consider the miraculous.
Basarab, I wish you happiness and joy on this very special occasion of your 70th birthday.Grateful for all you have accomplished, the way you have accomplished it, the guidance inspiration and hope you have given to so many around the world and most of all, grateful to be your friend.
Much love to you
Shelley
Luiza Mitu
(Romania,
EN/FR/RO)
Domnului Profesor,
caruia îi multumesc:
“Nu poţi rămâne mereu pe vârfuri. Trebuie să mai şi cobori înapoi...
Atunci, la ce bun? Iată: înaltul cunoa şte josul, dar josul nu cunoa şte înaltul. În timp ce urci, notează-ţi bine toate greutăţile drumului; cât timp urci, le poţi vedea. Când vei coborî nu le vei mai vedea, dar vei ştii că sunt acolo, dacă le-ai observat cu atenţie. E o artă să mergi spre regiunile joase amintindu-ţi ce ai văzut atunci când urcai. Dacă nu mai poţi să vezi, atunci e şi mai greu să ştii." (René Daulma, Muntele Analog)
La mulţi ani!
Drd. Luiza Mitu
* * * * * * * * * *
« On ne peut pas rester toujours sur les sommets. Il faut redescendre...
A quoi bon, alors ? Voici: le haut connaît le bas, le bas ne connaît pas le haut. En montant, note bien toutes les difficultés de ton chemin; tant que tu montes, tu peux les voir. A la descente, tu ne les verras plus, mais tu sauras qu'elles sont là, si tu les as bien observées.
Il y a un art de se diriger dans les basses régions, par le souvenir de ce qu'on a vu lorsqu'on était plus haut. Quand on ne peut plus voir, on peut du moins encore savoir. » (René Daumal, Le Mont Analoge)
Bon anniversaire
Luiza Mitu
* * * * * * * * * *
"You cannot stay on the summit forever; you have to come down again. So why bother in the first place? Just this: What is above knows what is below, but what is below does not know what is above. One climbs, one sees. One descends, one sees no longer, but one has seen. There is an art of conducting oneself in the lower regions by the memory of what one saw higher up. When one can no longer see, one can at least still know." (René Daumal)
Happy Birthday
PhD student Luiza Mitu
Carmen Mladen
(Romania, RO)
Cei 70 de trandafiri pe care ii ai aveti adunati in cununa vietii dumneavoastra, lasati-i astazi sa se impleteasca intr-un buchet al implinirii. Fie ca florile iubirii, dragostei si bucuriei sa va impodobeasca viata si sa va vedeti implinite toate visele si dorintele.
Dumnezeu sa va calauzeasca pasii si fiecare cuvant, asa cum a facut-o si pana acum.
Multumesc lui Dumnezeu ca a facut posibil sa ne intilnim prin intermediul doamnei dr. Magda Stavinschi si al Fundatiei americane Templeton.
LA MULTI ANI!
Conf.univ.dr. Carmen Mladen Craiova, România
Simona Modreanu
(Romania, RO)
Basarab Nicolescu, la aniversară...
Dragă Basarab, nu-mi imaginez, în acest moment aniversar, că aş putea scrie rece şi impersonal despre tine, care, alături de alţi magicieni ai spiritului, precum Lupasco, sau Fondane, sau Cioran, ai reuşit să introduci afectivitatea şi acel "terţ tainic inclus" în lumea altfel searbădă şi glacială a intelectului. Mulţi te-au privit, poate, cu surprindere – ce caută "sacrul" în cunoaşterea ştiinţifică? Ce rămîne "voalat" în faţa microscoapelor, telescoapelor şi ecuaţiilor fizicii matematice? Unii au înţeles, între timp.
Parcă te văd şi acum la Paris, cu vreo doisprezece ani în urmă, cînd împrejurările ne-au adus faţă în faţă, iar eu eram împietrită de emoţia întîlnirii cu un personaj despre care citeam în cărţi şi reviste, dar de care nu mi-aş fi imaginat vreodată că-mi va fi dat să mă apropii, ba mai mult, că îşi va întîrzia privirea şi zîmbetul asupra mea, necum că vom deveni prieteni... E greu de spus ce m-a fascinat mai mult atunci, coama leonină - aură strălucitoare în jurul unui cap einsteinian -, dulceaţa graiului, simplitatea abordării, siguranţa şi conştiinţa de sine deloc scorţoase şi vanitoase, dimpotrivă senine, cordiale şi destinse, rigoarea şi seriozitatea savantului, îmbinate cu înţelepciunea autentică şi îngăduinţa faţă de slăbiciuni şi ignoranţă, pe care doar un suflet cu adevărat mare le poate nutri şi exprima, intensitatea prezenţei, profunzimea fiecărui schimb de idei sau opinii, curiozitatea curată, de copil cu ochii veşnic larg deschişi asupra lumii...
Nu ştiam mai nimic despre fizica cuantică şi nici transdisciplinaritatea nu-mi era familiară, dar intuiam ceva, de cîţiva ani, simţeam nevoia unei alte abordări a Realităţii (de la tine am înţeles că e plastică, modulabilă, interacţionînd cu noi în permanenţă şi implicîndu-ne în modul cel mai concret, ceea ce ne spore şte şi libertatea şi responsabilitatea), a unei alte perspective analitice, inclusiv în domeniul literaturii. Aveam însă nevoie de un declic. Cu infinită răbdare şi tact de învăţător mi-ai vorbit despre nivelurile de Realitate, despre complexitate şi terţ inclus, despre dinamica contradictoriilor (deşi, evident, o făcuseşi de atîtea ori înainte, pentru atîţia alţi profani), trasîndu-mi căi nebănuite, pe care de atunci păşesc tiptil, precum pisica lui Schrödinger ! Nu ştiu ce va ieşi la iveală cînd Dumnezeu va deschide cutia, dar cu certitudine mi s-a schimbat viziunea despre lume şi înţelegerea vieţii...
Fără morga şi suficienţa ce atît de des însoţesc notorietatea şi anvergura internaţională, dar şi fără a face rabat de la calitatea şi densitatea informaţiilor, ai fost şi ai rămas, în mare măsură, o enigmă pentru mine. În general, cine îşi clădeşte la un asemenea nivel cariera profesională, pierde în planul vieţii familiale şi al relaţiilor personale. Or, tu reuşeşti cu o dezinvoltură stupefiantă să fii un nume respectat şi preţuit în mediile academice şi ştiinţifice de pe tot globul, rămînînd în acelaşi timp un soţ exemplar, un familist desăvîrşit şi un prieten de excepţie. Niciodată n-am să ştiu cum faci ca, printre nenumăratele tale activităţi – cursuri, conferinţe, dezbateri, publicaţii, congrese, colocvii – desfăşurate într-un ritm ameţitor, de la un capăt al altul al lumii, să te apleci cu atîta afecţiune şi real interes asupra celor mai mici detalii din viaţa celor care-ţi sunt dragi, fără urmă de complezenţă, ci cu totală disponibilitate sufletească, intelectuală... ba chiar şi financiară. Fără rezervă, fără ezitare. Printre atîtea amintiri care ne leagă, în acest sens, e şi cea a zilei în care, nu cu mult timp în urmă, la încheierea unei mese oficiale oferite de un ciorchine de doctoranzi de-ai tăi, ai primit un telefon disperat de la unul din ei, care, cu toată jena şi sfiala, ţi-a explicat că au greşit cumva calculele iniţiale privitoare la costurile acelui moment final şi se aflau într-un deficit insurmontabil pentru ei. Eram în spatele tău, în maşina care ne însoţea spre hotelul unde eram cazată. Am înţeles povestea din frînturile de conversaţie pe care le auzeam, iar apoi, a venit replica ta imediată: "Vino la mine în jumătate de oră şi rezolvăm!" Calm, alinător, hotărît, deşi ştiam foarte bine că universitatea unde dispensai cu atîta generozitate cunoaştere şi bucurie a sufletului nici măcar nu te plătea pentru efortul doctoral depus... Cîţi ar fi făcut-o?
Niciodată n-am înţeles ce admir mai mult la tine – omul de ştiinţă cu o rară capacitate de cuprindere, fiinţa proteică, transdisciplinară, deschisă către orizonturi cu greu imaginabile măcar pentru muritorii obişnuiţi din care fac parte, eseistul, profesorul, prietenul... Cred că Omul, pur şi simplu. Întotdeauna te-ai ferit de cuvintele mari, de altfel, stilul cărţilor tale stă mărturie în această privinţă – sobru, simplu şi clar - dar nu am altul pentru a mă gîndi la tine în tot ceea ce eşti, în tot ceea ce reprezinţi. Un om care a crescut pe genunchii părintelui Galeriu - şi nu-i puţin lucru ! -, care i-a descifrat, rînd pe rînd, pe Ion Barbu, Jakob Boehme, Sfîntul Ioan al Crucii, Stephane Lupasco, care e prieten cu Adonis, Edgar Morin, Trinh Xuan Thuan, Paul Barbăneagră şi atîţia alţii şi care – reuşită absolut remarcabilă! – e apreciat şi onorat de întreaga comunitate românească din Paris, atît de divizată şi conflictuală pe mai toate subiectele...
Aproape nimeni nu mai îndrăzneşte azi să rostească cuvîntul "patriotism", sau măcar sintagma "dragoste de ţară". Nici eu, atunci cînd ne-am cunoscut, nu prea mai acordam credit acestor noţiuni ce îmi păreau găunoase, dacă nu chiar ridicole în contextul respectiv. Dar întîlnirea cu tine m-a tulburat adînc. Noi ceilalţi, tineri sau bătrîni, ne plîngeam întruna, contestam, boscorodeam steril pe seama dezamăgirii suferite după aşteptările noastre post-revoluţionare. Tu însă nu precupeţeai nici o secundă din puţinele răgazuri profesionale pe care le aveai pentru a căuta punţi între cele două lumi, pentru a celebra aniversări şi izbînzi intelectuale sau artistice ale unor personalităţi româneşti, dar demult uitate, sau cras ignorate în ţara lor de obîrşie, nu ţineai deloc cont de vîrstă sau oboseală cînd erai solicitat să faci ceva pentru ţara ta, păstrîndu-ţi mereu un optimism contagios (sau aproape!), o nealterată încredere în destinul unei naţii care a oferit lumii atîtea minţi şi talente strălucite... Ba ai găsit chiar şi un editor franco-italian, pe care l-ai convins că merită să investească într-o colecţie despre românii ce au reprezentat adevărate pietre de hotar atunci cînd secolul s-a despărţit de modernitate şi a pornit într-o aventură spectaculoasă. Aşa s-a născut minunata şi (din păcate) efemera colecţie "Românii din Paris" pe care, tot graţie neostoitului tău entuziasm, am izbutit să o traducem şi pentru cititorii noştri.
Am trăit, prin mijlocirea ta directă, cîteva din cele mai speciale momente din viaţa mea. Îmi amintesc acum de seara aceea cînd m-ai invitat la unul din restaurantele tale pariziene preferate, La Fermette 1900, o splendidă construcţie decorată în elegantul stil Art Nouveau. Erai uşor emoţionat, mi-ai spus că avea să fie ceva deosebit. Și a fost, cu asupra de măsură... De cum am intrat, am simţit acea tresărire fiinţială specifică unui déjà vu, inexplicabilă pînă azi; apoi, cînd şeful de sală, cu care aveai o relaţie amicală, s-a apropiat de masa noastră, m-a privit îndelung, a tăcut, s-a îndepărtat, iar la sfîrşit, a venit şi mi-a spus, simplu şi senin, de parcă era lucrul cel mai firesc din lume, că mă cunoaşte din altă viaţă, că ne-am întîlnit cîndva, demult, în Egipt, şi mi-a dăruit o umbrelă roşie...
Misterul delicat din jurul tău m-a determinat să nu încerc niciodată să pătrund prea adînc, să nu încerc să sfîşîi voalul acela transparent, care nu are nimic de a face cu rezerva şi distanţa omului de ştiinţă, ci mai degrabă cu trăirea aceea unică a unor valuri de lumină revărsîndu-se peste catedrala Notre-Dame, trăire ce ţi-a ancorat rădăcinile în cer... Fiecare pas spre sufletul tău e contradictoriu balansat, sau, cum scrie atît de frumos prietenul tău, poetul Roberto Juarroz,
Partea de da
Care se află în nu
şi partea de nu care se află în da
ies uneori din paturile lor
şi se unesc într-un alt pat
care nu mai e nici da nici nu.
În acest pat curge fluviul
Apelor cele mai vii.
La mulţi ani, Basarab! Indiferent pe ce mal al fluviului vom alege să mergem, curgerea spiritului şi sufletului tău ne va fi mereu apă vie.
Simona Modreanu
Edgar Morin
(France, FR)
Cher Basarab,
De Marrakech où je me trouve, je voudrais participer à la fête de tes 70 printemps. Fils du printemps, tu refleuris chaque année. Sire du CIRET, tu as ouvert le plus grand champ possible à la transdisciplinarité, tu as donné au préfixe trans une vigueur et une ampleur inconnues jusqu'à toi.Tu fais du tiers inclus le socle de ta logique. Je t'ai suivi fraternellement au cours de ton aventure intellectuelle et spirituelle, je suis près de toi en ce jour, et je continuerai notre compagnonnage.
Edgar Morin
Catalin Mosoia
(Romania, RO)
Om de stiinta si poet, profesor si filosof, acad. Basarab Nicolescu este o personalitate care certifica si clarifica imaginea stiintei si a culturii romanesti in lume.
O editie incitanta a emisiunii Verba Volant
despre BASARAB NICOLESCU, personalitate
marcanta a culturii romanesti despre multe
alte subiecte culturale incitante.
Invitati: LUIZA MITU si PETRISOR MILITARU,
redactori ai revistei Mozaicul, actuali sau
fosti doctoranzi ai distinsului profesor.
MOZAICUL, Craiova, număr special "Basarab Nicolescu, un mare academician român la ceas aniversar", nr. 3, 2012, contribuţii de Andrei Şerban, Solomon Marcus, George Banu, Simona Modreanu, Magda Stavinschi, Luiza Mitu, Petri şor Militaru şi Gabriel Nedelea (Romania)
Mirela Muresan
(Romania, RO)
Mi-ar fi trebuit geniul lui Ion Barbu de a spune mult si esential In putine cuvinte, harul lui Blaga de a crea metafore revelatorii, Inteligenta si Intelepciunea lui Eminescu si "necuvântul" lui Nichita pentru a putea da o expresie potrivită noianului de gânduri si sentimente pe care le trăiesc pentru dumneavoastră, la ceasul aniversar al celor 70 de ani.
Intrucât nu le am pe niciuna dintre acestea, vă spun doar sincer si cu tot dragul:
LA MULTI ANI, DOMNULE PROFESOR!
Mirela Muresan Colegiul National "Moise Nicoara", Arad
Anca Mustea
(Romania, RO)
La multi ani, domnule profesor!
Se pare ca in acest an, cand impliniti o varsta atat de memorabila, intreg universul (incluzand in special dimensiunea sacra) a vrut sa va sarbatoreasca: cum altfel sa se potrivesca aniversarea dumneavoastra cu ziua duminicii sfantului Ioan Scararul...
In fata unei astfel de sarbatoriri, mesajul meu nu poate sa fie decat unul umil. Dar ma alatur intregului univers pentru a va dori multa sanatate, putere de munca si tot ceea ce aveti nevoie pentru a va duce mai departe opera inceputa.
Am avut unele probleme personale in ultima perioada, care m-au facut sa fiu mai retrasa si mai tacuta. Dar ma gandesc deseori la dumneavoastra. Si daca in timpul doctoratului erati Profesorul, in ultima vreme va simt, alaturi de Eliade, maestrul si sursa mea de forta si inspiratie. Va imbratisez cu drag!
Anca Mustea
Lector la Universitatea Vasile Goldi ş din Arad Doctor în transdisciplinaritate, Universitatea Babe ş-Bolyai, Cluj-Napoca
Pr. Adrian Niculcea
(Romania, RO)
Stimate domnule academician Basarab Nicolescu,
Îmi amintesc surpriza pe care am putut s-o am când v-am întâlnit la întrunirile A.D.S.T.R. Erau primele dezbateri despre relaţia dintre religie şi ştiinţă la care eu luam parte. Era şi un moment dificil în care mă aflam: voiam să promovez la gradul de conferenţiar al Facultăţii de Teologie din Constanţa, printre condiţii mi se cerea să particip oficial la un grant şi eu nu găseam pe nimeni să-mi ofere aşa ceva. Prin generoasa mediere a colegilor mei George Istodor şi Doru Costache v-am cunoscut; v-am cunoscut atunci nu doar în calitate de prestigios om de ştiinţă, ci şi de om. Mulţumită generozităţii d-voastră problema mea de atunci s-a rezolvat neaşteptat de simplu, aproape nefiresc de simplu!
Ce să mai zic apoi de acele dezbateri tematice la care n-aş fi avut acces fără întrunirile organizate de d-voastră şi generoasa d-voastră colaboratoare, d-na Stavinschi, şi unde am întâlnit oameni despre care doar auzisem până atunci! Mulţumită grant-ului înfiinţat atunci de d-voastră am început primele mele reflecţii pe marginea relaţiei dintre teologie şi ştiinţă, reflecţii pe care le continui pe cont propriu şi astăzi ca profesor al aceleiaşi facultăţi. Aţi fost şi sunteţi un adevărat mentor pentru foarte mulţi. De aceea, la împlinirea frumoasei vârste de 70 de ani vă păstrez cea mai caldă amintire şi vă doresc din toată inima să vă continuaţi mulţi ani de aici înainte şi cu rod opera ştiinţifică, filozofică şi literară.
Cu toată stima şi cu cele mai bune urări de bine, Pr. Prof. Adrian Niculcea Facultatea de Teologie din Constanţa
Ruxandra Ioana Neamu
(Romania, RO)
Stimate domnule profesor Basarab Nicolescu,
Sunt elevă a Colegiului Naţional "Moise Nicoară" din Arad. V-am citit o parte din cărţile pe care le-aţi scris şi am rămas impresionată de viziunea despre lume pe caretransdisciplinaritatea mi-a oferit-o.
Am aflat cu plăcere că în data de 25 martie este ziua dumneavoastră de na ştere. Doresc pe această cale să vă urez un călduros LA MULŢI ANI! Vă doresc multă sănătate şi tot binele din lume.
Vă spun cu sinceritate că vă admir şi că sunt mândră că părintele transdisciplinarităţii este un român.
Cu stimă, Ruxandra Ioana Neamu clasa a -XI-a F
Arad, martie 2012
Florin Negrutiu
(Romania, RO)
Stimate Domnule Profesor,
Va rog sa-mi permiteti si mie sa va urez, din toata inima, multa sanatate si un calduros La multi ani!
Intalnirea mea cu Dvs a fost, pentru mine, providentiala. Ma zbateam sa leg, in ceva coerent, intuitiile mele mele despre structura discreta a Realitatii, dar ... trudnica zabava. Expunerile si scrierile Dvs despre Nivelurile de Realitate m-au ajutat sa gust bucuria copilului care reuseste, in final, sa reconstituie intregul din partile componente.
Pentru tot ceea ce ati facut in folosul generatiei de acum si a celor ce vin, Fiti Binecuvantat!
Cu mult respect,
pastor Florin Negrutiu Doctorand în transdisciplinaritate Universitatea Babe ş-Bolyai, Cluj-Napoca
Gabriela Nica, Marius Cristian Ene
(Romania, RO)
Pr. Nicolae Nicolescu
(Romania, RO)
Praznicul imparatesc al Bunei Vestiri, vestea Arhanghelului Gavriil, ca Feciora Maria va zamisli in pantece pe Dumnezeu in trup si Intruparea insasi, ca act mantuitor-dumnezeiesc, ne da speranta ca, ratiunea si intelepciunea, libertatea si iubirea ‒ componente esentiale ale persoanei, vor prima in definirirea si salvarea persoanei si mantuirea ei, de angoasele existentiale ale timpului in care traim.
Astazi, de ziua dumneavoastra aniversara, va dorim multa sanatate si Dumnezeu sa va umple viata de lumina Sa dumnezeiasca.
La cei 70 de ani va uram din toata inima si cu dragoste :"La Multi si fericiti Ani!"
Cu deosebit respect,
Familia preot dr. Nicolae Nicolescu Biserica "Sf. Lazar", Iasi Director revista "Epifania"
Mircea Nita
(Romania, RO)
La multi ani, domnule academician!
Ce poate fi mai frumos decat sa imi exprim stima fata de neobositul cautator de cunoastere, spirit inalt reincarnat nu intamplator in Romania, care duce mai departe calea cunoasterii prin si cu ajutorul stiintelor. Numai aplicand transdisciplinaritatea, spiritul domnului academician ne-a ajutat sa tindem catre descoperirea Adevarului Intregit. De aceea, il stimez si ii respect urma pe care singur si-a trasat-o in viata. Unicitatea spiritului dansului, mai ales pentru Romania ulimelor 5 decenii, ne-a aratat ca barierele si separarea dintre stiinte si religii, prin abordarea transdisciplinara pot si trebuie sa fie invinse si mixate atat de armonios in scopul devenirii Sinelui. De aceea, la varsta de 70 de ani, multumesc domnului academician Basarab Nicolescu pentru darzenia pe care a avut-o pentru a deschide calea de mijloc dintre Stiinte si Religii, ca o revenire la Esenta Evolutiei-Calea Pacii, Armoniei si Echilibrului Interior indiferent de tara sau locul unde am ales sa ne redescoperim Sinele. Si cum domnia Sa ne-a aratat de mult ca se poate realiza transcenderea timpului si a spatiului, ii doresc sa ramana cuantic in infinitatea multidimensionala a mentalului romanesc!
Cu stima si consideratie,
Conf.univ.dr.ing.dr.ec. Mircea Aurel NITA SNSPA-Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative Bucuresti www.mirceanita.snspa.ro YouTube: Nita Aurel Mircea/Pune-te pe ganduri/Think it through/Calea Europeana-De vorba cu acad. Basarb Nicolescu
Cristina Nunez
(Mexico, FR)
Honorables membres du Présidium,
Chers collègues, compagnons de notre université de Veracruz,
Chers amis,
Je m'adresse à vous au nom de tous mes compagnons du centre Éco-dialogue pour présenter notre ami et maître, monsieur Basarab Nicolescu. Je dois dire que c'est un grand honneur d'avoir été distinguée par cette tâche, qui représente pour moi un grand défi. Faire le portrait d'une personnalité si riche et complexe n'est pas chose aisée.
Basarab Nicolescu est un homme de science, un être infatigable, profond et rigoureux. Un poète scientifique, un rêveur, un humaniste. Un semeur d'espoir.
Il est né en 1942 à Ploiesti, une ville située à proximité de la capitale roumaine, en Europe de l'Est.
La Roumanie, lieu de frontières et de connexions, de rencontres de cultures, où jusqu'à aujourd'hui persistent quantité de traditions ancestrales.
C'est là que Basarab Nicolescu a vécu sa prime jeunesse et a entamé le parcours qui allait le conduire à concevoir sa proposition d'unification de la connaissance pour réveiller une nouvelle conscience de l'humanité.
Il a étudié à la faculté de physique de l'université de Bucarest, où il a présenté en 1965 son mémoire à propos de la théorie des champs et de l'interaction des particules élémentaires.
Son intention de créer un dialogue entre la science et les humanités était présente dès sa jeunesse. En 1968, il réalise une étude sur le travail littéraire de Ion Barbu, mathématicien et poète roumain, à l'occasion de laquelle il explore le lien entre la science et la poétique, et découvre ainsi les potentialités lyriques des notions mathématiques. Déjà, ce travail préfigure clairement sa proposition transdisciplinaire.
Il obtient à 26 ans une bourse du gouvernement français pour étudier à l'université de Paris VI, où il continuera ses recherches autour des particules subatomiques quantiques et obtiendra le grade de docteur en physique en 1972.
Depuis cette époque, il a travaillé en qualité de physicien théoricien à l'institut de physique nucléaire du centre national de recherche scientifique à Paris et est depuis chercheur au laboratoire de physique nucléaire et haute énergie de l'université de Paris VI.
En 1976, il a collaboré en qualité de chercheur invité au laboratoire Lawrence de Berkeley, en Californie, où il a développé la notion de Niveaux de réalité. Il y a travaillé avec le fondateur de la théorie de bootstrap, Geoffrey Chew.
L'unification de la théorie de la relativité et de la physique quantique lui a permis de créer le concept au centre de la transdisciplinarité : la notion de réalité et de niveaux de réalité. « Le mot réalité, nous dit Basarab dans un de ses derniers livres, est l'un des plus prostitués dans toutes les langues du monde. Nous croyons tous savoir ce qu'est la réalité mais si nous nous interrogeons, nous découvrirons qu'il y a autant d'acceptions de ce mot que d'habitants sur la terre. C'est pourquoi il n'est guère surprenant que les conflits en son nom agitent sans cesse les individus et les peuples : réalité contre réalité. C'est un miracle, poursuit-il, que dans ces conditions l'espèce humaine existe encore. » (2009: 9
En 1985, il publie le livre Nous, la particule et le monde, dont la notion centrale est précisément celle de « niveaux de Réalité », l'un des trois piliers de la perspective transdisciplinaire. C'est pour acela que ce texte est considéré comme l'acte de naissance de la transdisciplinarité.
Nous, la particule et le monde a reçu la médaille d'argent du Prix de l'Académie française en 1986. Dans cette recherche, Basarab Nicolescu se propose d'essayer d'analyser la révolution quantique et son impact sur les sphères les plus importantes de la connaissance : les sciences, les arts et les religions ; il se risque ainsi à franchir les frontières disciplinaires pour pénétrer dans la richesse cachée qui se trouve entre, à travers et au-delà des spécialisations.
Il nous présente ainsi la transdisciplinarité comme une voie valide et rigoureuse pour toucher à la compréhension de notre monde actuel et réaliser l'unité de la connaissance humaine, défi posé par Niel Bohr en 1961.
En 1987, Basarab Nicolescu fonde le Centre international de recherches et d'études transdisciplinaires, qui réunit actuellement 165 chercheurs de 26 pays. En 1991, il fonde avec René Berger le groupe de réflexion sur la transdisciplinarité de l'Unesco, constitué de 16 personnalités du monde scientifique intellectuel. Ce groupe se trouve à l'origine d'une série de réunions et d'actions internationales parmi lesquelles on distingue la Charte de la transdisciplinarité de 1994, ébauchée avec Edgar Morin et Lima de Freitas au Portugal.
Dans son livre La science, le sens et l'évolution. Essai sur Jakob Boehme, publié en 1988 et récompensé au concours Benjamin Franklin comme le meilleur livre d'histoire aux États-Unis, Basarab Nicolescu nous lance un appel au dialogue entre la science et la tradition philosophique moderne, comme stratégie pour provoquer une évolution de l'esprit humain, tellement nécessaire actuellement.
Ce texte se nourrit de l'intérêt de découvrir comment la science moderne a pu naître en Occident et ébauche les prémices d'une nouvelle philosophie de la nature.
En 1994, il publie ses Théorèmes poétiques, témoignages axiomatiques de sa propre expérience vécue. Dans leur ensemble, ces théorèmes lyriques représentent « le point de convergence entre la physique quantique, la philosophie de la nature et l'expérience intérieure », aux dires de Basarab lui-même.
« La parole vivante : éclair qui traverse instantanément tous les niveaux de réalité».
Le texte dans son ensemble, constitué par des dizaines de théorèmes de ce type, aborde chacun des points de rupture de sa notion de réalité : les niveaux de réalité, l'émergence d'une rationalité vivante qui incorpore rationalité et irrationalité, le mariage entre science et religion, et il rend compte de la stupéfiante similitude entre le langage quantique et le langage poétique.
Dans chacun de ses théorèmes poétiques, la métaphore condense la complexité du signifié implicite dans l'expérience de la perception du sujet, qui révèle, dans un langage littéraire, l'expérience vécue à travers les sens. De cette façon, les multiples niveaux de réalité et la dimension sacrée du tiers caché se révèlent et, avec eux, la connaissance vivante de qui les écrit. Nous pouvons justement deviner dans ce texte la résurrection du sujet, condition nécessaire et urgente de l'émergence d'une connaissance efficace et pertinente pour notre temps.
En 1996, paraît le Manifeste de la transdisciplinarité, texte qui synthétise, récapitule et ordonne les principes de base, les notions centrales et l'intention globale de sa proposition. Dans ce livre, Basarab nous offre une alternative à la proclamation scatologique postmoderne de la mort de l'histoire, de l'être humain et de Dieu.
Basarab nous invite à retrouver l'espoir en affrontant, avec une pleine conviction et un plein engagement, les défis que nous lance la crise actuelle. Face à la tendance à la paralysie et à la frustration, Basarab parie sur la découverte des merveilles de la complexité de notre réalité. Ainsi, dans le manifeste de la transdisciplinarité, le seul de ses textes ayant été traduit récemment en espagnol, il nous montre le paradoxe sous-jacent de l'actuelle crise planétaire : d'un côté la tendance évidente à l'autodestruction matérielle, biologique et spirituelle de l'être humain ; de l'autre côté, la possibilité d'aller au-delà de cette tendance autodestructrice, et de découvrir la tolérance et la sagesse à l'intérieur des sociétés humaines.
Ce n'est qu'en réveillant la conscience que nous pourrons nous dépasser, en tant qu'êtres humains vers un monde incluant ; tel est le propos fondamental de la transdisciplinarité.
Dans son livre récent Qu'est-ce que la réalité ?, publié en 2009, Basarab nous invite à aller au-delà de la science classique et de l'idéologie de la modernité, en procédant à une révision approfondie de la notion de réalité et de la philosophie du tiers inclus de Stéphane Lupasco. Il nous enjoint ainsi à dépasser la croyance que nous vivons dans un monde mécanique, déterministe et rationaliste, et il effectue une critique de la technoscience.
En affirmant dans le même temps la validité d'une chose de son contraire, Basarab Nicolescu nous confronte à la possibilité d'imaginer et de créer un monde de l'entre, et il nous fournit de cette manière des outils scientifiques et philosophiques indispensables pour affronter les grands défis de notre siècle.
Nous voyons donc comment, à travers son æuvre considérable et son action infatigable pour la promotion du dialogue entre les sciences, les arts et les traditions spirituelles, Basarab nous engage dans un profond processus de connaissance de nous-mêmes, comme condition nécessaire pour transformer notre monde et progresser dans la chaîne évolutive en tant qu'êtres humains.
Que dire de plus de ce grand être humain, que nous recevons aujourd'hui avec une grande émotion dans notre maison ? C'est un privilège que vous soyez parmi nous. Merci beaucoup.
Cristina Nunez (Traduction de l'espagnol par Benoit Longerstay)
Stelian Oancea
(Romania, RO)
Iubite Basarab,
Atingerea cifrelor rotunde ‒ cand este vorba de varsta ‒ mi s-a parut, dintotdeauna, o izbanda in sine a vietii si un prag. De pe acest prag, ma duc (aproape involuntar) cu privirea spre ce a fost.
La aceasta aniversare, imi amintesc cum te-am cunoscut: la sfarsitul anilor '60, citindu-ti exegeza despre Ion Barbu! Peste cativa ani, doar, aveam sa ne intalnim la Paris.
Inca de pe atunci, zborul iti era inalt: pe dunga dintre taisul analizei si poezia insasi! Adica acolo unde rigoarea stiintifica si chemarea muzelor isi intind campurile, creand ‒ unde ele se intretaie ‒ o Vale a Uimirii (cum zici tu) in armonia careia misterul se arata fulgurant, spre a se retrage inainte sa il percepem pe de-a intregul!
Ceea ce este cu totul "al tau" este faptul ca in Valea aceea avea sa-si afle locul nasterii si salasul definitiv si definitotiu opera ta intreaga, Creatorule-de-Lumi!
Sa fii sanatos si sa-ti mearga bine!
La Multi Ani!
Stelian Oancea
Anna Orban
& Mircia Dumitrescu
(Romania, RO)
Omul de stiinta cauta sa analizeze fenomenele patrunzand cauzele formelor lumii materiale; intuitia si imaginatia il impinge sa infatiseze si adevarurile artei. Am cunoscut opera domnului Basarab Nicolescu inainte de a-l cunoaste personal. Studiile sale asupra operei poetice Ion Barbu, asupra lui J. Böhme, cat si manifestul despre transdisciplinaritate, au fost carti esentiale, atat pentru cursurile mele universitare, cat si ale lucrarii mele de doctorat. Mult mai tarziu cunoscandu-l personal, ne-am bucurat de prietenia lui si am admirat cu adevarat pregatirea sa stiintifica ce se lega intr-o armonie unitara cu cea artistica. Basarab Niculescu reprezinta o fericita imbinare a omului de stiinta cu artistul, reusind ca, in toate creatiile domniei sale, sa stinga nepotolita curiozitate personala dar si pe a noastra. Acum la 70 de ani ii uram la multi ani cu sanatate si multe realizari fructuoase!
Anna Orban & Mircia Dumitrescu grafician
Luiza Palanciuc
(Romania)
Doinita Pasalega
(Romania, RO)
Este doar inca o zi, dar cea mai frumoasa din tot anul, constituita din multe clipe, iar in fiecare clipa sta promisiunea implinirii visurilor si planurilor dvs. speciale. Asa cum natura atinge perfectiunea, bunatatea si maretia dvs. cuceresc perfectiunea.
Va doresc sanatate, bucurii alaturi de cei dragi si impreuna cu ei liniste si realizari.
La Multi Ani! Cu deosebita consideratie Doinita Pasalega
cercetator chimist
Colegiul National Pedagogic “Gheorghe Lazar", Cluj Napoca(Romania, RO)
70 de ani este o vârstă care încununează viaţa unui om.
Încununată nu doar de recunoaşterea celorlalţi ci mai ales de evoluţia interioară, viaţa lui Basarab Nicolescu este cu siguranţă, de multă vreme, o experienţă minunată. Experienţa omului care, tensionat de ceea ce cunoaşte, oferă la rândul său şi celor din jur şi are, vă asigur, satisfacţia incomparabilă că ceea ce are de oferit este şi primit.
Basarab Nicolescu trebuie deci să fie un om fericit, pentru că şi-a găsit locul în lume.
De aceea, este greu de făcut o urare în aceste condiţii. Ce îi mai poţi dori unui om fericit?
Vă doresc, domnule Profesor, să fiţi plin de energie, să o consumaţi mai sănătos ca niciodată şi să fiţi mereu pregătit pentru tot ce va urma."
Adrian Mirel Petrariu
Gheorghe Petraru
(Romania, RO)
La multi si binecuvantati ani Domnului academician.
Cu consideratie,
Pr. Gheorghe Petraru
Phantasma
(Romania, RO)
Cu ocazia implinirii frumoasei varste de 70 de ani, colegii de la Phantasma, Centrul de cercetare a imaginarului de la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj, doresc sa-i multumeasca prietenului Basarab Nicolescu, in egala masura om de stiinta si filosof, pentru clarviziunea de a fi propus o cale regala de intalnire intre stiintele naturii si cele ale spiritului, intre ontologie, fizica si umanioare.
Corin Braga Phantasma, Centrul de cercetare a imaginarului de la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj
Gaston Pineau
(France, FR)
Cher Basarab,
Au Québec où je suis actuellement, le printemps arrive plus tardivement qu'en France. Mais cette année, il est plus précoce, comme pour nous inviter à célébrer ton passage dans la décade commençant par 7, le chiffre magique. Tu l'as déjà inclus dans ta vie. Que ce soit à soixante dix sept fois sept fois pour la suite.
Merci de nous avoir ouvert les horizons infinis de la transdisciplinarité. De tout cæur et esprit avec toi.
Gaston Pineau Professeur en Sciences de l'Éducation et de la Formation à l'Université François Rabelais de Tours
Ploiesti
(Romania, RO)
V-ati ridicat la Sarbatoarea Tainei, in noapte ascunzand cei 70 de ani, pentru un singur rasarit al vietii rapit in Adevar, s-atingeti Cerul.
Va dorim implinirea Intalnirii sfinte, de dincolo de cuvinte si de ani!
Prietenii din Ploiesti
Ploiesti, Universitatea Petrol-Gaze
(Romania, FR)
Cher Monsieur l'Académicien Basarab Nicolescu,
L'équipe managériale du projet POSDRU/87/1.3/S/57054, ayant le titre "Programme de perfectionnement théorique et pratique pour la formation et le développement des compétences du personnel didactique pré-universitaire des domaines Physique et des disciplines techniques" vous transmet avec joie un sincère message pour votre anniversaire: Joyeux anniversaire et beaucoup de santé!
Chaleureusement,
Prof. dr. ing. Liviu Dumitrascu Dr. Fiz. Anca Baciu Dr. Fiz. Ion Simaciu Dr. Fiz. Mihai Hotinceanu Dr. Fiz. Zoltan Borsos Asist. Manager Stefanut Alexandru Frigea Dr. ec. Valia Mihai
Ioan-Aurel Pop
(Romania, RO)
Distinse Domnule Profesor,
Membru de Onoare al Academiei Romane,
Cuvintele pot cu dificultate sa exprime profunzimea unei opere complexe si cuprinzatoare ca aceea a Domniei Voastre. Ingaduiti-mi ca, la acest ceas aniversar, sa Va doresc noi impliniri profesionale, sanatate si seninatate, intru formularea cea mai fericita a ideii de sinteza, de viziune integratoare asupra Lumii noastre, "a tuturor, vazutelor si nevazutelor".
La multi ani!
Acad. prof. Ioan-Aurel Pop Rectorul Universitatii "Babes-Bolyai
Ion Pop
(Romania, RO)
Stimate Prietene,
O mie de bune urari la frumoasa aniversare!
Sanatate, succese mari in continuare, cu o imbratisare fraterna,
Ion Pop Profesor la Universitatea Babes-Bolyai, Cluj-Napoca
Andreia Popescu
(Romania, RO)
Stimata d-le Basarab Nicolescu
Cu ocazia implinirii frumoasei virste de 70 ani, va rog sa primiti sincere urari de sanatate, prosperitate si putere de munca.
Astept cu un deosebit interes vizita pe care o veti face in luna mai la Universitatea Petrol- Gaze din Ploiesti, vizita in decursul careia sa continuati abordarea transdisciplinara a naturii si cunoasterii.
Lector dr. fizician Andreia Popescu
Gabriela Popescu
(Romania, RO)
Pitagora spunea ca "la început a fost numărul". Aceasta zi are o dublă semnificaţie: stă sub semnul Bunei Vestiri conform Calendarului Creştin, dar şi sub semnul cifrei 7 (2+5).
- şapte este numărul totalităţii cosmice – unirea dintre (Cer) 3 şi (Pământ) 4 = 7 (Cosmos). Această unire reprezintă perfecţiunea, armonia, norocul şi fericirea.
- septenarul fiind totalitatea vieţii morale însumând cele 7 virtuţi: credinţa, nădejdea, dragostea, prudenţa, cumpătarea, dreptatea şi puterea.
- şapte reprezintă treptele desăvâr şirii, numărul reînnoirii ciclice al desăvâr şirii lumii şi împlinirea vremii.
Astăzi când şapte – desăvârşirea s-a întâlnit cu zero – punctul de început, fie ca noul deceniu de viaţă ce vă stă înainte să vă aducă mai aproape bucuria pe toate nivelurile de existenţă cât şi înţelepciunea şi împlinirea spirituală spre care aţi tins întreaga viaţă!
La mulţi ani, domnule profesor!
Gabriela Popescu
Doctorandă în transdisciplinaritate Universitatea Babe ş-Bolyai, Cluj-Napoca
Sanda Popescu Duma
(Romania, RO)
Mulţumesc din suflet că m-aţi făcut şi pe mine parte a bucuriei dumneavoastră, bine meritată, legată de multiplele realizări recunoscute şi de ecoul lor printre cei aleşi şi chiar mai puţin importanţi (una sunt eu, dar bucuria mea nu este mai mică). Cred că este o senzaţie unică de împlinire ca Cineva să-şi vadă visele şi scopul unei munci asidui şi al unei pasiuni de o viaţă, împlinite.
Voi da sfoară în Ţara mea de toate acestea şi voi bucura şi pe alţii, sunt şi vor fi şi ei mândri de dumneavoastră.
Sănătate şi succes mai departe!
Paşte fericit, înverzit şi înflorit,
Cu stimă şi admiraţie,
Sanda Popescu Popa Traducătoare, Spania
Patricia Proust-Labeyrie
(France, FR)
C'est avec joie que je vous offre pour votre anniversaire trois "courbures spéculaires" (mes trois dernières productions), accompagnées de mes remerciements pour votre importante contribution à l'évolution de ma pensée artistique.
Joyeux 70 ans!
Patricia Proust-Labeyrie Artiste et enseignante
Cristina Poterăşoiu
(Romania, RO)
Basarab Nicolescu - O foarte Bună Vestire!
La un început de primăvară, în zi de Sărbătoare a Bunei Vestiri, s-a născut Basarab Nicolescu aducând nespusă bucurie părinţilor săi. Conform învăţăturilor creştin ortodoxe, Buna Vestire este momentul dovedirii existenţiale a Sfintei Treimi. Fabuloasă profeţire a unei vieţi închinate căutării Sensului.
Ziua naşterii reprezintă, pentru fiecare dintre noi, punctul din care începem călătoria vieţii. Momentul şi locul de pornire ne fixează într-o predeterminare a sistemului de coordonate perceput de simţuri. Dar mai important decât "când“ şi "unde“ este "cum“ contopim harul cerului sub care- şi darul pământului pe care ne naştem în Scânteia Divină a Devenirii noastre conştiente.
Pentru Basarab Nicolescu-Omul, "când“ (timp), "unde“ (spaţiu) şi "cum“ (logică) s-au constituit deopotrivă în sursa lui "de ce“ şi "pentru ce“, izvorul Mirării sinelui. Izvorul a urmat neîncetat Arborele hrănindu-l cu seva care i-a înălţat "noi rădăcini către cer“. Recunoscător, Arborele a trecut izvorul prin fiinţa sa interioară şi l-a "devenit“ in fluviu, definindu-şi astfel transteritorialitatea.
Recent (9 februarie 2012), Basarab Nicolescu-Transteritorialul a revenit, nu întâmplător, în dulcea urbe a naşterii sale pentru lansarea unei cărţi-confesiune "De la Isarlîk la Valea Uimirii“. Privilegiată martoră a emoţionantei întâlniri de suflet, petrecută la fel de neîntâmplător la Muzeul de Istorie din Ploieşti, am resimţit dimpreună cu toţi cei prezenţi calda bucurie reciproc împărtăşită a regăsirii. De la Ploieşti prin lume şi înapoi la Ploieşti – miracolul împlinirii cercului auto-desăvârşirii într-o magică relaţie cu Terţul Ascuns în drumul către Dumnezeul cel Viu.
Mergând nesigură şi temătoare prin ceaţa stângăciilor mele, l-am întâlnit în anti-gravitaţia "Teoremelor poetice“ pe Basarab Nicolescu-Învăţătorul Adevărat care şi-a asumat responsabilitatea "transmiterii misterului“, devenind atât de firesc "model de conjugare a verbului ‹a fi›“. Am avut norocul de a asista la o astfel de lecţie-prelegere ţinută de profesorul Basarab Nicolescu în cadrul Universităţii de Petrol-Gaze din Ploieşti. "Multi, inter şi transdisciplinaritate în cercetarea ştiinţifică“, fascinantă argumentare a demersului transdisciplinar prin explicarea faţetelor Terţului Inclus.
Mă număr printre acei privilegiaţi cărora întâlnirea cu Basarab Nicolescu le-a atins haric destinul. Îmi caut acum Necunoscutul, într-un nou sistem de referinţă. Luând urma fericirii, spre infinitul terţ. Basarab Nicolescu m-a învăţat să nu mă tem a-mi înălţa privirea către lumina albă a Soarelui Absolut. Experienţa Trezirii viitorului este un Dar pentru care doar inima poate mulţumi.
Se spune că oamenii devin mai bătrâni cu trecerea timpului. Basarab Nicolescu ne arată tuturor că vârsta nu are de a face decât cu schimbarea culorii părului. Albul Absolut.
La mulţi ani plăsmuitori de Bună Vestire!
Cristina Poterăşoiu
Ioana Raileanu
(France, RO)
Basarab draga,
Varsta la care ai ajuns nu-ti corespunde.
Esti TANAR, foarte tanar, de o sensibilitate, intuitie, curiozitate atat de vii, tentaculare, pline de seva, comunicative si patrunzatoare. Ne iei pe toti in vartejul tau si ne transporti pe culmi...
Nu te pot uita la nunta lui Gheorghe Zamfir. Te-am vazut dansand. Dansand ca un dracusor inaripat, total elastic, cu posturi Nijinskiene....pe cand, ce stiam despre tine, era ca esti un savant traind pe culmi inaccesibile.
Basarab draga, sa traiesti plin de acelasi elan, tinerete, deschidere, asa cum imi ramai in minte, la Manganari, in acordurile clopoteilor caprinelor-katziki.
Prietena ta, Ioana Raileanu
Petre Raileanu
(France, FR)
Eleni Rovithis-Livaniou
(Greece, EN)
I had the pleasure and honour to meet the Academician Basarab Nicolescu some years ago at Bucharest, and I'm very proud for this acquaintance. He is a very clever person, a real philosopher not only with the narrow meaning of the philosophical science, but a philosopher of life, which for me counts more.
Ass. Prof. Eleni Rovithis-Livaniou, Athens University, Greece
Mircea Rusu
(Romania, EN)
Sometimes you are surprised how times goes. That was my surprise and "discover" wen I heard about Basarab Nicolescu's celebration of 70 years fruitful and exceptional realizations. It was, "yesterday" when Basarab Nicolescu was in my group of students at the Physics Faculty. It was a number of outstanding students in that year. They was vivid, gifted, curious, interested in physics, and practically in the whole science. I remember that days on a particular moment when they demanded to make a group of discussions about science and religion. It was a courageous intention because religion was considered not simple a heresy but it was a forbidden field of interest. The political regime was very attentive and harshly punished this kind of interests in religion. I have had colleagues that was excluded form the faculty just because they wanted to see some paintings in old churches from Bucharest. But this group of students demanded to the officials form the communist party organisation from the faculty to have to be allowed to make some seminars. It is interesting the officials did not refused that demand but conditioned it if they have a professor to coordinate that seminars. So I agreed to do that. That was one of the sign that the group of students in which Basarab Nicolescu belongs was outstanding.
Now if we recollect that and other such interests in physics, science, philosophy, literature and so on, I can say that his actual position, his achievement in the field of Physics but especially in creating and developing new integrated researches and branches, transdisciplinarity, has a deep root in the past and in the remarkable insight and continuity of study and research.
I can wish him many, many years of fruitful activity, and a good heals for being able to withstand his enthusiasm and power of work.
Many happy returns of the day, Basarab Nicolescu
Prof. Mircea Rusu Bucharest University, Department of Physics
Pro Saeculum
(Romania, RO)
Astazi la ceas aniversar va dorim un calduros ,,La multi ani!'' insotit de urari de sanatate, putere de creatie si bucurii.
Nina Desliu si intreaga redactie a revistei Pro Saeculum Focsani
Claudia Sapta
(France, FR)
Peut-être avec un certain retard, mais pas tout à fait car j'attendais le jour de 25 mars pour le dire (voilà je me prends à la veille), je tiens à vous envoyer ce petit message d'anniversaire dans un cadre tout intime.
Beaucoup des personnes en pensant à votre anniversaire ont pensé à la transdisciplinarité, chose qui est absolument naturelle; c'est également mon cas... mais je voudrais parler d'autre chose.
Je me rappelle que lorsque nous nous sommes rencontrés à Paris l'année dernière vous m'avez dit que l'une des choses ayant eu une grande importance pour vous, était le fait de vivre à Paris.
Je vous souhaite de tout cæur que cela continue encore des nombreuses et heureuses années. Paris est une joie comme la transdisciplinarité l'est, Paris est fait pour le cæur et l'esprit et voilà que nous avons eu la chance nous, les exilés entre deux mondes, de l'approcher, d'y passer des moments heureux, d'y vivre, d'être sur la voie. Vous y avez trouvé votre place, comme vous le dites si bien quelque part...
Je vous embrasse affectueusement,
Claudia Sapta
Enseignante dans les domaines de la communication et du management, Consultante dans le domaine de l'ingénierie de la formation des adultes
Andrei Serban
(USA,
RO)
Nici nu se putea o mai potrivita zi pentru Nasterea Domnului academician decat aceea a Buneivestiri !
Ion Simaciu
(Romania, RO)
Dragă Basarab,
Iţi doresc ca peste cele şapte decade, cu o semnificaţie atât de bogată, să mai adaugi cel puţin una în care să împline şti lucrarea ziditoare a punţii dintre lumea văzută şi nevăzută.
În zi de Bună Vestire, Domnul să te ocrotească şi Maica Domnului să mijlocească pentru tine şi familie!
La mulţi ani! Cu preţuire,
Ion Simaciu
Universitatea Petrol-Gaze, Ploie şti
Eugen Simion
(Romania, RO)
Aflu în ultimul moment că Basarb Nicolescu, membru de onoare al Academiei Române, împline şte 70 de ani. Ce pot să-i spun? Să-i fie de bine, să trăiască, în continuare, mult şi în demnitate – cum a trăit şi până acum – să- şi ducă proiectele la capăt, să împace definitiv ştiinţa cu religia, să impună în lumea intelectuală ideea transdisciplinarităţii (dacă n-a reu şit deja), să întâmpine cu lini şte şi curaj sporul de ani şi, când i-o fi mai greu, să- şi amintească de faptul că prietenia este un sentiment, poate, mai puternic şi mai durabil decât iubirea. Cel puţin a şa sugerează Shakespeare în Romeo şi Julieta, prin personajul Mercuţio: el moare, din prietenie, pentru o cauză străină; cauza lui Romeo.
Buc., 16 martie 2012
Acad. Eugen Simion
Ramiro Sofronie
(Romania, RO)
Distins omagiu Primus inter Pares, and Mind the step. La multi ani!
Ramiro Sofronie, Bucuresti
Mihai Sora (Romania,
FR)
Kathleen Speeth
(USA, EN)
Dear Basarab,
For so many years you have been a weaver of truths. May you continue deftly, radiantly.
Je t'embrasse très fort.
Kathy Speeth Psychotherapeut, Writer
Magda Stavinschi
(Romania, RO)
Nici nu mi-am dat seama cât e de greu să scrii despre Basarab. Orice cuvinte par formale.Şoi totu şi, ce ne-a legat atât de mult de suntem gata să mutăm amândoi munţii din loc doar pentru un ideal. Suntem oare ni şte ideali şti? Ăsta să fie nivelul de realitate care ne une şte? Su poate să mai fie şi altceva...
S-a întâplat ca destinele noastre să fi fost multă vreme paralele
Eu am urmat cursurile Liceului “I.L. Caragiale" din Bucure şti, el pe cele ale liceului cu acela şi nume din Ploie şti. Eu cursurile Facultăţii de matematică a Universităţii din bucure şti, el pe cele ale Facultăţii de fizică din aceea şi Universitate.
De şi mediatizarea era departe de cea de astăzi, auzisem multe despre el: olimpicul la matematică, olimpicul la fizică, olimpicul de la literatură. Aflasem că fusese numit asistent universitar, ceea ce un era puţin pentru acea vreme. Dar iată că numele lui ajunsese aproape pe buzele oricărui intelectual când a apărut cartea Ion Barbu - Cosmologia "Jocului secund". Ecoul a fost extraordinar pentru acea vreme. Autorul? Un tânăr de numai 26 de ani şi încă fizician. Subiectul? Extrem de dificil despre o persoană pentru care “poezia şi geometria sunt complementare în viaţa sa". Abordarea? Îndrăzneaţă pe care numai un om de ştiinţă cu suflet de poet şi gândire de filosof a putut să o facă.
Doar că foarte repede peste faima volumului şi autorului ei se va a şterne lini ştea. Plecarea lui din ţară avea să tragă şi între noi cortina de fier pe care nimeni nu credea că cineva o va mai ridica vreodată.
Dar iată că minunea s-a produs. Evenimentele din '89 ne-au rede şteptat speranţele închise parcă pentru totdeauna în scrinul secret al sufletului nostru. Ştiu ce am simţit eu atunci dar mă gândesc ce a putut simţi el când şi-a dat seama că întoarcerea acasă a devenit posibilă.
Şi a fost posibilă. Şi paralele s-au întâlnit. De când ne-am văzut, aproape fără să ne vorbim, ne-am dat seama că ceva ne va uni: acelea şi ţeluri, acelea şi dorinţe ascunse ani de zile de a face ceva pentru România. De la început i-am spus : « dacă unii se pot întoarce cu bogăţiile pe care le-au adunat de-a lungul anilor cât au stat departe, aurul pe care l-ai adunat tu va fi cu adevărat nepreţuit : o operă ştiinţifică şi filosofică inestimabilă, o viaţă petrecută în preajma celor mai însemnate figuri ale culturii ultimelor decenii, o creaţie de o valoare incomensurabilă la care ai pus cel mai tare umărul – transdisciplinaritatea şi, nu în cele din urmă, dragostea pentru ţara pe care ai părăsit-o pentru a aduna toate aceste comori în speranţa ascunsă în ungherele sufletului tău că o dată le vei readuce de unde ai plecat. »
O putere de muncă şi un spirit de organizare ie şite din comun, o încredere în oameni şi în viitor cum puţini o mai au în zilele noastre, o dragoste nestăvilită pentru rădăcini, o dorinţă de comunicare cu cei din jur, de schimbare a ceea ce este vechi, un respect rar pentru înainta şi.
Să fie doar acestea explicaţia uria şei sale opere? Nu cred şi nici nu contează. Important este că aceasta există, este recunoscută pe toate meridianele şi că anii ce vor urma vor aduce cu siguranţă alte niveluri unei realităţi pe care o cunoa ştem cu toţii: extraordinarul Basarab Nicolescu.
Magda Stavinschi President IT4S
Marijan Sunjic
(Croatia, EN)
Milan Tasic
(Serbia, EN)
Happy Anniversary 70-th and - for many, many years!
Milan Tasic Professor University of Niš, Serbia
Renata Tatomir
(Romania, EN)
Congratulations on the 70th Anniversary of Professor Basarab Nicolescu
I am very happy to congratulate our dearest mentor and professional paragon, a famous Professor all over the world and Member of the Romanian Academy, Basarab Nicolescu, with his 70th birthday and regard this opportunity as a great honour and privilege.
I want to express my deepest respect to and appreciation of his work. I cordially wish Professor Nicolescu many happy returns of the day, satisfaction from the work he has already accomplished and the work he will complete in the future, peace of mind and personal happiness!
In our secular and mercantile world, Professor Basarab Nicolescu is a Renaissance Man for the 21st Century, providing visionary and inspirational leadership. He is also an infinite source of a great variety of valuable contributions to our knowledge. Because not only is Basarab Nicolescu extraordinarily prolific in his Science, Physics and Transdisciplinary publications, but, unlike some scholars who restrict their reading to their main field of research, he is exceptionally well-read in history, literature, poetry, philosophy, religion, and related topics.
For me, Professor Basarab Nicolescu has been the main motivation to give my PhD a new orientation. He has influenced me during my doctoral studies, and due to his precious advice I was able to surpass the most difficult period of my research life.
His prolific research has opened a new chapter in the study of science and religion dialogue and many other related questions.
His exceptional decency, intellectual honesty, and human warmth that he always reveals in relations with his colleagues are exemplary indeed.
Please, Professor Basarab Nicolescu, accept my deepest respect, gratitude, affection, and love.
Renata Tatomir Lecturer ‒ Hyperion University, Faculty of History Bucharest, ROMANIA
Virginia Tentindo
(Argentina
and France, FR)
Caro Basarab,
Tu est très jeune! Je te souhaites un anniversaire plein d'amour et d'amitié, entouré par ceux que tu aimes!
Je t'embrasse fort,
Virginia Tentindo Peintre surréaliste, Sculpteur, Argentine
Stratos Theodossiou
(Greece, EN)
I knew professor Basarab Nicolescu in Bucurest some years ago. He is a pleasant person full of life and a powerful professor of Physics. He is now a youthful 70years old physicist and I wish to him all the goods of life coming from mythical Amaltheia!
With my best Wishes for his Bithday on the day of the Annunciation with
our the Orthodox calendar.
Stratos Theodossiou Associate professor of History and Phislosphy of Astronomy. School of Physics-Department of Astrophysics-Astronomy and Mechanics University of Athens, Greece
Gabriela Toma
(Romania, RO)
Patru feluri de a fi ale singularităţii
Profesorului Basarab Nicolescu
călător printre lumi
ca o piatră transparentă
ce numai apropiată
îţi va oglindi sufletul.
călător al lumii
sufletul întors în suflet
ca un drum împlinit la plecare.
călător dinspre lumi
o săgeată iute
ce-şi schimbă traseul doar pe verticală.
călător în căutarea lumilor:
desenul precis
al deschiderii.
Gabriela Toma Doctorandă în transdisciplinaritate la Universitatea Babe ş-Bolyai, Cluj-Napoca
Hélène Trocmé-Fabre
(Romania, FR)
Cher Basarab,
Je trouve aussi que la date de tes 10 fois 7 ans (+ 9 mois quand même!) est une belle contribution à l'émergence d'un tiers secrètement caché dans nos multivers.
Amicalement à toi et aux membres du CIRET,
Hélène Trocmé-Fabre
Docteur en Linguistique, Docteur d'État en Sciences Humaines
Basarab Nicolescu has reached the age of wisdom: 70 years of tireless quest for Truth, of devoted work and of noble desire to share his revelations with the others, even if it is hard to believe this, knowing the overwhelming energy he irradiates, his tonic and incentive personality. As “everyone has the age of his soul", as we find out from one of the Poetic Theorems, Basarab Nicolescu is younger than all of us, as he has discovered the marvelous gifts of daring, enjoying and wondering, perceiving the unfolding of our complex Reality through the innocent eyes of the eternal child inside him. Specialist in the field of the elementary particles, theoretical physicist with international recognition and researcher at National Centre of Scientific Research (CNRS – France), with over 130 articles published in prestigious scientific revues all over the world, Basarab Nicolescu has dared to transgress the tight disciplinary boundaries, in search of what is hidden across and between disciplines and beyond any specialization, theorizing transdisciplinarity. Founder and president of the International Centre of Transdisciplinary Research and Studies (CIRET), founder, together with René Berger, of the Reflection Group on Transdisciplinarity with UNESCO, author of several books and almost 200 studies regarding transdisciplinarity, with over 200 invited talks on almost all continents, professor and PhD studies director in Philosophy – with the option“Transdisciplinarity" –, at the Babes-Bolyai University (Cluj-Napoca, Romania), and Professor Extraordinary at Stellenbosch University (South Africa), founder and director of several transdisciplinary collections, two in French, (“Transisciplinary" – Rocher Publishing House in Monaco and “Romanians of Paris" – Oxus Publishing in Paris), and two in Romanian (“Science and Religion" and “Science, Spirituality, Society" at Curtea Veche Publishing in Bucharest), chief editor of the international revue Transdisciplinary Journal of Engineering&Science (USA), director of the international revues Transdisciplinarity in Science and Religion and of this publication, Transdisciplinarity Studies – Science, Spirituality, Society (both published by Curtea Veche Publishing, Romania), Basarab Nicolescu has become the worldwide promoter of transdisciplinarity. In order to disseminate the principles of transdisciplinarity, he has turned into a fascinating philosopher, a charming speaker, an excellent professor, an inspired editor, enjoying with his mind, his body and his soul the revelation of every new facet of his multidimensional personality. His tenacious work has gained the recognition deserved through the impressive international awards, the Doctor Honoris Causa distinctions and the membership in the Romanian Academy. But, beyond all his fulfillments, Basarab Nicolescu has never stopped wondering and this is the secret of his bright vitality, spread by the flame hidden inside his ageless soul. Along with our best wishes of health, energy, inspiration and enthusiasm for further writings and conferences all over the world, we dedicate the present volume to the eminent physicist, gifted professor, brilliant theoretician of transdisciplinary, devoted editor and, above all, to the marvelous man Basarab Nicolescu, our modest, but genuine homage, a sign of our endless gratitude and admiration.
Transdisciplinary Studies. Science, Spirituality, Society Editorial Board of the Journal
Constantin Trestioreanu
(Romania, RO)
Nascut fiind pe 25 martie-de Buna-Vestire, cred ca ai fost harazit sa faci-cea ce faci; sa fii ceea ce esti.
Asa ca multa sanatate! Constantin Trestioreanu Presedintele Fundatiei Mileniul III, Ploiesti
Aliteea Turtureanu
(Romania, RO)
"Avem varsta sufletului nostru" - spunea atat de frumos Domnul Profesor.
Va doresc sa ramaneti vesnic tanar, si va multumesc pentru felul in care ne invatati sa simtim Transdisciplinaritatea !
La multi ani !
Drd. Aliteea Turtureanu
Radu Ursianu
(Romania, RO)
Domnul Basarab Nicolescu este promotia 1965 a facultatii de fizica si pretuit coleg de promotie deoarece fizica si matematica formau la inceput o singura facultate. Am colaborat cu dansul pe linie culturala si m-am bucurat de sprijinul sau in cadrul facultatii de matematica. I-am pastrat sentimente de afectiune si i-am urmarit evolutia stiintifica....
Cu ocazia acestei frumoase aniversari iti urez sanatate si multi ani de activitate rodnica !
Radu Ursianu Departamentul de matematici al universitatii “Politehnica" Bucuresti
Serban Ursu si colaboratorii CNR-UNESCO (Romania, RO)
Stimate domnule Academician,
Va rog sa primiti din partea mea si a colaboratorilor CNR-UNESCO urarile noastre de sanatate si noi realizari in activitatea dumneavoastra. Pentru CNR-UNESCO prezenta dumneavoastra calda a constituit , de fiecare data, o sarbatoare intelectuala si o deschidere spre orizonturi de cunoastere. Fundamentarea unor demersuri prospective ramane pe mai departe un tel al activitatilor noastre, chiar daca, trecator, conuri de umbra ne afecteaza reusitele. Speram ca proiectele pe care le gandim in colaborare cu IT4S si doamna dr. Stavinschi sa se bucure de atentia si contributia dumneavoastra.
La multi ani !
Serban Ursu Expert, CNR UNESCO
Enrique Vargas
(Mexico, SP)
mis mejores deseos, mi corazan abierto ante el goce de esta sintona... my best desires, my heart open to the joy of this resonance...
Enrique Vargas Professor at the University of Veracruz, Mexico
Florin Vasiliu
(Romania, RO)
La Multi Ani, domnule academician, cu progrese benefice in intreprinderile dumneavoastra ! Cu toata pretuirea,
Florin Vasiliu Redactor Radio Romania Cultural
Antonella Verdiani
(Italy, FR)
Cher Basarab,
merci d'avoir contribué à que je découvre la transdisciplinarité : cela m'a ouvert un monde inconnu, magique mais réel, à plusieurs niveaux mais sur Terre, qui va au delà et traverse les savoirs mais reste au coeur d'une seule et unique Connaissance, celle humaine...
Milles souhaits de continuer dans cette voie qui nous unis...
en amitié,
Antonella Verdiani, Dr Chercheuse, formatrice Experte internationale pour la Chaire UNESCO de culture de la paix de Florence antonellaverdiani@gmail.com www.educationalajoie.com
Veronica Vilcu
(Romania, RO)
La ceas aniversar, ii urez domnului Basarab la multi ani, sanatate si fericire. Ii multumesc pentru onoarea de a colabora, pentru mireasma tutunului de pipa, pentru imaginea sa boema si ii doresc sa nu-l paraseasca lumina din suflet.
Veronica Vilcu
Russ Volckmann
(USA, EN)
How wonderful that you have given so much that now I can only give you my best wishes for your birthday.
Russ Volckmann, PhD
Publisher and Editor Integral Publishers Integral Leadership Review
Eric Weislogel
(USA, EN)
Dear Basarab Nicolescu,
I would like to offer you both my warmest wishes for a very happy 70th birthday and also my heartfelt prayers that you may have many more healthy and fruitful years to pursue your important work. You have always been very generous to me over the years with your friendship and collegiality, and especially with your challenging and penetrating ideas. I remember very fondly those few chances we've had to sit together and discuss transdisciplinarity, philosophy, logic, cosmology, and spirituality. I certainly wish we may do so again. Many of your ideas have influenced my own philosophy, and your vision has proven inspirational to me in my own work. Even though it is your birthday, I must say thank you for the gift you have been to me. I wish you all the best!
Eric Weislogel, Ph.D. Department of Philosophy Saint Joseph's University Philadelphia, Pennyslvania, USA
Antonio Gómez Yepes
(Mexico, EN)
Dear Basarab:
I wish to send you these few words to congratulate you in your coming birthday. It is a privilege to feel you are my friend. You have had the gift to construct the beginning of a bridge between mind and soul.
The tools that you are given us by the way you tell us knowledge is to be incorporated in our being, are in part responsible for me not to be embarrassedto tell you again “I love you" dear professor.
The elusive equilibrium of feelings and thinking mind are only possible here and now, where my body is, thank you again.
Best wishes. Receive a big hug from Antonio
Antonio Gómez Yepes www.terapiasmetabolicas.com www.medicinabiologica.org.mx
Marc Zammit
(France, FR)
Cher Basarab
Parce que je t'aime et te respecte comme un VRAI partenaire de jeu, je m'indigne, m'insurge, crie à l'imposture, au mensonge, à la mascarade ! Qu'est-ce que ce ramdam autour d'un misérable petit 7, tout juste l'âge de raison aussitôt démenti par un 0 de conduite, une bulle dans la marge de tous les savoirs ? Ce 7 dé-lois-yal marquerait-il le pas devant l'infime néant du 0 que nous t'hommagions comme un défunt récalcitrant ?
Moi qui ai partagé ta science de la table, de substantielles nourritures nous affirmant dans la lumière d'un présent sans faille, j'ai vu, j'ai su ce que, par pudeur et compassion, tu caches.
Levons le voile. Amis, le 25 mars Basarab aura 7 000 ans ! 7 000 ans d'étonnement et de rire. 7 000 ans d'obstinée patience et de rebelle enfance. 7 000 ans de persévérance à nous transmettre les règles de bon sens, dès ses 7 ans acquises, qui forgent les lois du bien vivre ensemble.
Basarab, mon âmi, mon frère, coude à coude avec Michel Camus, je lève un verre à ton sourire.
Marc
Acteur, Metteur en scène, Directeur de la compagnie "Théâtre du Conte Amer" (Paris)
Tudor Călin Zarojanu
(Romania, RO)
Un Mo ş Crăciun mai mic
Când Profesorul meu, Solomon Marcus, mi-a sugerat că ar merita să fac un interviu cu Basarab Nicolescu, care urma să vină în ţară, m-au încercat sentimente amestecate. Pe de o parte, prin forţa împrejurărilor, nu mai făcusem de mult un interviu. Întâmplarea făcea însă că, vreo două săptămâni mai devreme, Alex Ştefănescu îmi propusese să încep să fac interviuri pentru România Literară. Entuziasmat, îi propusesem o listă de nume, pe care am "negociat"-o cu redacţia, la unele dintre personalităţi obiecţia lor fiind că au apărut recent în revistă sau au deja antamate apariţii în curând. Până la urmă, a rămas o listă de vreo zece nume, care începea – şi nu din motive alfabetice – cu Ana Blandiana, unul dintre oamenii pe care îi admir şi îi iubesc cel mai mult pe lumea asta.
După propunerea profesorului, am revenit cu completarea, care a fost imediat acceptată. Între timp, însă, s-a petrecut ceva şocant: Alex Ştefănescu a plecat brusc de la conducerea revistei pe care o păstorea de nu mai ştiu câţi ani. Evident, l-am sunat şi am aflat ce-l făcuse să plece, dar nu e locul aici. O zi sau două mai târziu, am sunat-o pe Ana Blandiana, cu care vorbisem deja şi fusese de acord, pentru a stabili ziua, ora şi locul întâlnirii. M-a întrebat dacă ştiu ce s-a întâmplat, i-am spus că da. Atunci mi-a zis: Îmi pare rău, dar dacă a plecat Alex prefer să renunţăm la interviu. Evident, n-aveam cum şi de ce să mă supăr, dar, după ce-am închis, m-am gândit îngrozit că s-ar putea să cadă toată seria proiectată de interviuri (ceea ce s-a şi întâmplat), inclusiv cel cu Basarab Nicolescu. Ceea ce, din fericire, nu s-a adeverit, dar n-am avut lini şte până nu am avut confirmarea că rămâne valabil.
Mai aveam o problemă. Majoră. Ştiam neru şinat de puţine lucruri despre Basarab Nicolescu. Ştiam, e drept, ceva esenţial pentru mine: că, de ani buni, împreună cu Magda Stavinschi, luptă pe frontul celor care se străduiesc să arate lumii că nu există o contradicţie de fond între religie şi ştiinţă. Or, aceasta este, tot de ceva vreme, una dintre mizele mele majore.
Era ceva, dar era cam puţin. Din fericire, aveam timp să mă pun la punct, mai erau două săptămâni până la descinderea sa pe plaiurile natale. Când am început să navighez pe Internet, mi s-au tăiat picioarele. O dată pentru că am înţeles că urma să stau de vorbă cu o personalitate de înalt nivel pe plan internaţional, un om care merită Premiul Nobel pentru Fizică şi, în acela şi timp, e invitat de Papă la reeditarea procesului lui Galilei! Şi a doua oară pentru că acest om e cvasi-necunoscut în ţară, de exemplu unuia ca mine, care am absolvit Informatica, sunt jurnalist şi scriitor şi, pe deasupra, mă aflu sub aripa lui Solomon Marcus!
M-am documentat la sânge. În plus, trebuia să-mi iau un reportofon, căci – în aproape 20 de ani de presă - nu avusesem niciodată unul al meu. Acum, dacă tot făceam pasul, era norma să-l fac direct "la zi", a şa că mi-am "tras" unul digital. Cameră foto aveam şi nu eram speriat de ideea să fac şi poze.
Între timp, am intrat în relaţie e-epistolară, dacă pot spune a şa. I-am scris domnului Nicolescu şi mi-a dat prin cap să-i trimit un editorial de-al meu din Ziarul de duminică, intitulat "Cred", în care susţineam ideea unui ecumenism generalizat, în care să intre toate domeniile spiritului: religiile, ştiinţa, filozofia, arta, chiar şi parapsihologia. Basarb Nicolescu mi-a răspuns imediat: folosise şi domnia-sa sintagma de ecumenism generalizat. O coincidenţă emoţionantă pentru mine, am zis. Jung le spune sincronicităţi, mi-a răspuns.
Pot îndrăzni să spun că, până să ajungem a ne întâlni, eram deja prieteni – fire şte, în sensul relaţiei maestru-discipol. Asta însă nu-mi tăia cu nimc emoţia a şteptării, care a avut loc în holul hotelului unde era cazat. O prezenţă bonomă şi strălucitoare, a şa mi-a apărut Basarab Nicolescu, un Mo ş Crăciun ceva mai mic, bunicul pe care nu-l mai am demult, o fiinţă încântătoare.
A cerut şi i s-a acordat favoarea să discutăm într-o cameră neocupată. Stinghereala mea s-a topit în ritm accelerat. Am vorbit despre ORICE. De la o vreme am uitat de întrebările minuţios pregătite şi atent formulate şi nici nu m-a mai preocupat încadrarea în dimensiunile stabilite cu România literară. Discutam de plăcere, nu mai era un interviu, ci, pur şi simplu, un dialog.
Am plecat de acolo aproape în transă, con ştient că trăisem una dintre Întâlnirile vieţii mele. Acasă, nu mi-am acordat nicio clipă de răgaz, în seara aceea am "scos" tot interviul, l-am periat, am ales (cu mari regrete şi dificile decizii) atât cât trebuia să rămână, am pus titlul, subtitlurile, am scris prezentarea, am descărcat, aranjat şi selectat pozele – TOT. Eram efervescent, nu puteam lăsa nimic pe a doua zi, de şi termenul de predare era foarte larg. Când am terminat, eram epuizat şi fericit. Am recitit interviul de nu ştiu câte ori, obsedat să nu fi pierdut nimic esenţial.
După ce a apărut – Basarab Nicolescu plecase de mult – mi-a scris că a făcut rost de revistă şi că i se pare că a ie şit foarte bine. Am fost tare mândru de mine.
De-atunci, am rămas în legătură electronică. A ştept din clipă-n clipă ca experimentele de la Geneva să-i confirme teoria şi să ia Premiul Nobel. Dar şi mai mult a ştept ca lumea întreagă să înţeleagă în sfâr şit că Dumnezeu n-are nimic de împărţit cu cuantica şi nici măcar cu evoluţionismul. Care n-ar fi putut apărea fără voia Sa...
Tudor Călin Zarojanu
http://basarab-nicolescu.ciret-transdisciplinarity.org/Basarab_Nicolescu_70.php - Last modified on : Saturday, October 20 2012 13:10:01